Un ziar central a publicat joi, 2 februarie 2006, un material potrivit caruia Mircea Geoana a cumparat de la un neam de-al nevestei un teren subevaluat, dupa care a renuntat la aceasta achizitie.
Un material cu vadite intentii de a dovedi ca nu numai Adrian Nastase poate fi subiectul unui scandal cu neamuri puse la indoiala, dar si Mircea Geoana, cel care s-a delimitat de presedintele executiv al PSD.
Dezmintind informatiile, Mircea Geoana a simtit nevoia sa pipaie si ceva din asternuturile scandalului. El a aratat ca nu intamplator acest atac a aparut in ziua premergatoare Consiliului National.
Afirmatia presedintelui PSD i-a facut pe multi sa sara in sus, frecandu-si palmele a satisfactie plenara. Li s-a parut a captura in vorbele lui Mircea Geoana o banuiala devenita certitudine: scandalul a fost aprins si hranit de Adrian Nastase. Multe numeroase fapte vin sa intareasca o asemenea banuiala. Printre acestea: usor de recunoscut un soi de manevra care l-a facut celebru in PSD pe Adrian Nastase la vremea atotputerniciei sale de partid si de stat: plasarea de documente compromitatoare despre dusmanii sai in ziarele trecand drept adversarele sale de moarte;
scandalul e menit a dovedi viabilitatea replicii: tu vorbesti?! Cel care s-a delimitat de Adrian Nastase in numele neprihanirii moral-revolutionare e deconspirat ca fiind el insusi posibil de o acuzatie asemanatoare. Ca mai toate scandalurile din ultimul timp, si cel poreclit deja Verisorul nu va putea fi descoperit la surse decat mult mai tarziu, cand principalii actori ai vremii isi vor scrie memoriile. O minima experienta gazetareasca spune ca astfel de documente sunt livrate presei de catre papusarii interesati in a obtine un anume efect. Fireste, presa nu face parte din complot. Nici n-ar avea cum: papusarii nu risca sa si-o faca complice! Ea primeste materialele si le publica, bucuroasa ca obtine un spor de tiraj fara prea mari cheltuieli.
Le-a livrat Adrian Nastase, cum s-a sustinut prin toate redactiile?
Greu de crezut.
Facut sa explodeze cu o zi inaintea Consiliului National al PSD, scandalul nu-l servea deloc pe Adrian Nastase. Daca autosuspendatul lider l-a ticluit, atunci inseamna ca n-are minte politica nici cat o novice de manastire. Pentru soarta lui Adrian Nastase, Consiliul National nu se intrevedea ca un moment de destin. Desfiintarea functiei de presedinte executiv nu urma sa-l afecteze prea mult, dat fiind ca o revenire a sa pe acest post, de subordonat al lui Mircea Geoana, l-ar inmormanta politic. Orice s-ar spune si orice s-ar face impotriva lui Adrian Nastase acum intr-un organism de conducere al partidului n-are nici o importanta pentru destinul acestuia. Destinul lui Adrian Nastase depinde de alte elemente: alegerile anticipate, situatia PSD in sondaje, framantarile de pe scena politica. N-avea nici un rost sa-si epuizeze acum un cartus.
In plus, Adrian Nastase n-avea cum sa nu-si dea seama ca banuielile se vor indrepta rapid spre el. Si ca se contura riscul transformarii Consiliului National intr-un moment de revolta fata de el. Dand posibilitatea adversarilor sai din partid sa-l scoata definitiv din joc. Liderii PSD au aratat cu degetul catre Putere. Dincolo de faptul ca Puterea nu e o forta unitara, nu cred ca Palatul Victoria si Palatul Cotroceni aveau de castigat ceva din izbucnirea scandalului inainte de Consi- liul National. Ce sa se fi urmarit? Asezarea lui Mircea Geoana alaturi de Adrian Nastase in constiinta opiniei publice? Greu de crezut ca nu s-ar fi luat in calcul cateva lucruri simple: afacerea e destul de complicata pentru a fi priceputa rapid de catre opinia publica, asa cum s-a intamplat cu afacerea Matusa.
Mircea Geoana n-are in opinia publica imaginea de arogant, de puternic, precum Adrian Nastase. Ca si poporul parizian pe vremea ghilotinarii revolutionare, poporul roman vrea la ghilotina scandalului regi, maresali. Mircea Geoana nu e inca rege. Nu e nici macar general. E doar un adjutant.
Mircea Geoana n-are imagine de corupt. Chiar daca ar fi corupt, masina de zvonuri n-a functionat in cazul sau. Oricate dezvaluiri se vor face sub acest semn, nu vor avea acelasi efect ca in cazul lui Adrian Nastase.
Cui a servit izbucnirea scandalului cu o zi inainte de Consiliul National? Toti comentatorii au remarcat imaginea de unitate pe care s-a straduit s-o promoveze Consiliul National al PSD de vineri, 3 februarie 2006. Un rol insemnat in aceasta batalie l-a jucat si atitudinea lui Mircea Geoana. Liderul PSD n-a mai insistat, ca altadata, pe teza reformei morale din PSD. Intreaga sa energie s-a concentrat pe teza unitatii PSD in confruntarea cu Puterea. Eliminarea lui Adrian Nastase din Troica aleasa la Congres i-ar fi dat lui Mircea Geoana posibilitatea de a folosi lucrarile Consiliului National pentru a cere modificari la Statut menite a-i intari puterea sau macar de a propune continuarea transformarilor din partid. Discursul n-a facut referiri la acest lucru. Dimpotriva, discursul a proclamat incheierea framantarilor din PSD. Ceea ce inseamna un semnal ca PSD va ramane la starea de acum, de dupa suspendarea lui Adrian Nastase.
Cui a servit, asadar, manevra cu afacerea Verisorul?
Celor din nomenclatura PSD interesati in pastrarea situatiei de dupa autosuspendarea lui Adrian Nastase. O situatie care le convine de minune, cata vreme Mircea Geoana e ostaticul lor.
Ghici cine a livrat presei dosarul?