Partea uitata a razboiului anti-terorist

In ultima decada - in mod special de la atacurile din 11 septembrie 2001 din Statele Unite, Occidentul a considerat terorismul international ca fiind cea mai presanta amenintare la adresa securitatii oamenilor. In consecinta, resurse importante au fost mobilizate si utilizate pentru combaterea diverselor forme ale terorismului.
Din pacate insa invadarea Afganistanului, de catre Statele Unite si cea ulterioara a Irakului - fara acordul Natiunilor Unite - au scos in evidenta suprematia solutiilor militare in gandirea strategica a natiunilor bogate. In acelasi timp, statele dezvoltate au continuat sa lupte cu persistenta fenomenului saraciei, cu bolile endemice, malnutritia, degradarea mediului inconjurator si cu inechitatile sociale, toate acestea cauzand un grad al suferintei umane mult mai mare decat cel produs de atacurile teroriste.
De aceea, este nevoie sa revizitam provocarile globale prezente din perspectiva Lumii a Treia. Intr-adevar, dupa cum am aflat, o lectie fundamentala a atacurilor teroriste si a insurgentelor este aceea ca nici o natiune, indiferent de cat de autonoma este, nu isi poate permite sa ramana nepasatoare. Pentru multe dintre tarile care apartin lumii dezvoltate, instabilitatea elementara a relatiilor internationale - cauzata de atacurile teroriste, de luptele de gherila si de razboaiele preventive cu care America isi ameninta dusmanii - agraveaza nelinistile socioeconomice si alimenteaza indoielile referitoare la binefacerile globalizarii. Cu siguranta, incepem cu totii sa realizam cat de precar este acest proces, cat de usor pot fi manevrate mecanismele sale de catre resentimentele culturale induse de exploatarea economica, de opresiunea politica si de inechitatile sociale. Se estimeaza ca oamenii din tarile industrializate sunt, pe persoana, de 74 de ori mai bogati decat cei din statele cele mai sarace. In plus, un sfert din populatia lumii traieste in prezent cu echivalentul a mai putin de un dolar pe zi, iar Banca Mondiala afirma ca puterea zilnica de cumparare a 1,2 miliarde de oameni este, in mare, egala cu costul unui hamburger, cu cel a doua baturi racoritoare sau cu cel a trei batoane de ciocolata din Occident. Conform Organizatiei pentru Agricultura si Alimentatie a ONU, 815 milioane de oameni, inclusiv 200 de milioane de copii cu varsta sub cinci ani, merg in fiecare seara la culcare fara sa fi mancat nimic. Evident, trebuie sa existe o intensificare a eforturilor de reducere a saraciei la nivel global, care a devenit un teren fertil pentru resentimente, invidie si disperare si, de aici, un generator al violentelor si al atacatorilor sinucigasi. Statele care fac parte din G8 au incheiat anul trecut un acord care prevede anularea datoriilor a 18 dintre tarile cele mai sarace - 16 din Africa si doua din America Latina - inceput care poate fi considerat minunat, insa insuficient. Daca ne apropiem de decalajul global in ceea ce priveste securitatea personala si bunastarea economica, comunitatea internationala va avea nevoie sa cultive un nou spirit al responsabilitatii mutuale. Insa autoincrederea va fi imposibil de castigat cata vreme tarile bogate vor favoriza piata libera si comertul liber doar atunci cand le convine sa faca acest lucru. Pana si secretarul general al ONU, Kofi Annan, a avertizat ca acest val necontrolat al globalizarii ar putea sa nu fie in favoarea tuturor ambarcatiunilor, in special in cea a yachturilor, rasturnand insa multe barci mici. Inechitatea cea mai flagranta a constituit-o esecul Statelor Unite si al Uniunii Europene de a-si tine promisiunea privind accesul pe piata exporturilor agricole al statelor sarace. Bimal Ghosh, fost director al Programului de Dezvoltare al ONU, a calculat ca subventiile zilnice pentru fiecare vaca din Uniunea Europeana se ridica la 2,50 euro - depasind venitul zilnic a milioane de oameni saraci de pe mapamond. Tarile sarace sustin ca puternica liberalizare din cadrul UE, din SUA si Japonia va produce beneficii de peste 142 miliarde de dolari pana in 2015.
Statele din G8 si alianta internationala pe care o conduce America trebuie sa isi fixeze ca obiectiv nu doar combaterea terorismului. Ele trebuie sa abordeze toate aspectele securitatii umane, incluzand bunastarea oamenilor si siguranta zilei de maine din caminele si de la locurile lor de munca. Si, de asemenea, trebuie sa castige increderea oamenilor prin puterea valorilor si a idealurilor lor, nu doar prin izolarea teroristilor si a extremistilor, cat mai ales prin ajutorarea, pe cai semnificative, a statelor sarace, sa prospere. Mai presus de orice, cei care ne conduc azi trebuie sa creeze o veritabila noua ordine globala la care sa ia parte toti oamenii, cu demnitate si cu convingerea impartialitatii.
Fidel Valdez Ramos a fost presedintele Filipinelor, in prezent este presedinte al Fundatiei Ramos pentru Pace si Dezvoltare.
Copyright: Project Syndicate, 2006.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: