Cand, intr-un oras mic si linistit, primarul taie panglica de inaugurare a unei noi constructii, totul pare ca s-a facut dintr-o nevoie fireasca. Nimeni nu a venit acolo sa planteze o cladire fara sens, eventual peste un spatiu verde sau langa un cimitir. Edificiul a fost ridicat in locul potrivit, la dimensiunile si arhitectura potrivite, la timpul potrivit.
Cum este insa sa construiesti nu o constructie, ci 100, in diverse locatii identificate in toate localitatile printr-un proces birocratic a carui eficienta este greu de estimat? Nu vreau sa iau aici apararea nimanui, ci doar sa subliniez complexitatea si caracterul oarecum nefiresc al ""programelor nationale"". Ar trebui sa ne miram ca exista dificultati la implementare? Eu cred ca nu. In derularea unui astfel de proiect, realizat de regula cu fonduri europene sau de la bugetul central, ceea ce conteaza in primul rand sunt acoperirea de ansamblu, bifarea la nivel statistic a obiectivelor. Cel care initiaza proiectul, adica un minister sau altul, vede mai degraba ""padurea"", in timp ce ""copacii"" fac, in diverse feluri, obiectul atentiei factorilor de raspundere la nivel local, al presei si, inainte de toate, al electoratului. Tocmai de aceea, un amanunt, cum ar putea fi o cladire prost construita, risca sa compromita intregul pachet de 100. La aceasta se adauga efectul alienant de uniformitate (toate cladirile vor fi la fel in toate localitatile), intruziunile unor interese straine de interesul general al realizarii proiectului, insuficienta responsabilizare a tuturor celor legal sau voluntar implicati etc. O concluzie care se impune din rationamentul de mai sus ar fi aceasta: ar trebui sa renuntam la ""programele nationale"", sa asteptam ca fiecare localitate sa-si realizeze singura proiectele de infrastructura sau alte tipuri de proiecte, neimpinsa de la spate de autoritatile centrale, intr-o evolutie normala, conform principiului: omul sfinteste locul. Ar trebui, numai ca nu se poate.
Nu doresc sa intru aici intr-o discutie despre ritmul sau resursele de dezvoltare ale Romaniei. Nici nu voi acuza inexistenta initiativei locale, care ar justifica interventia autoritatilor de la centru. Suntem intr-un moment in care lucrurile se misca si, mai ales, trebuie sa se miste, indiferent daca asta se intampla de sus in jos sau de jos in sus. Ceea ce vreau sa spun este ca, in aceasta perioada si probabil destul de mult timp de acum inainte, vom fi obligati sa derulam mai multe programe nationale, al caror efect va fi modernizarea accelerata a tarii, si ca va trebui sa facem acest lucru cat mai repede si mai eficient. Am aflat cu interes ca dl ministru delegat al Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, Laszlo Borbely, a anuntat ca intentioneaza sa deruleze un mare proiect privind reabilitarea termica a cladirilor. Aceasta initiativa urmeaza sa fie dezbatuta in cadrul Guvernului, fiind una extrem de importanta atat in cadrul procesului de aderare, cat si pentru proprietarii de locuinte. O incercare similara de reabilitare termica a cladirilor, la nivel national, a apartinut guvernului anterior, dar ea a ramas la stadiul de incercare, din motive care tin de dificultatea realizarii proiectului, ca si de costurile pe care le implica, avand in vedere mai ales veniturile reduse ale majoritatii romanilor. Evident, acest proiect nu mai poate astepta. Salut initiativa dlui ministru Laszlo Borbely si imi afirm disponibilitatea, in calitate de ministru al Economiei si Comertului, de a participa activ la realizarea acestui proiect. De altfel, ca dovada a importantei derularii unui program de reabilitare termica, o initiativa complementara deruleaza si ministerul pe care il coordonez. In contextul determinat de criza gazelor, a fost necesar sa identificam solutii pentru cresterea autonomiei energetice a tarii. Proiectul de reabilitare termica porneste de la o realitate sumbra. Potrivit studiilor de specialitate, 40% din caldura furnizata intr-o locuinta din Romania este pierduta din cauza neizolarii. Romanii platesc mai multa caldura decat au, iar statul consuma mai multa energie decat ar fi necesar. Reabilitarea termica ajuta, deci, cetatenilor si statului, ajuta Romaniei de doua ori.
Am spus ca lansarea programelor nationale este inevitabila, dar ca derularea lor intampina adesea obstacole majore si rezultatele nu sunt intotdeauna cele mai bune. In acelasi timp, efectele acestor programe sunt complexe si se rasfrang asupra intregii societati. De aceea, cooperarea intre toate structurile implicate este absolut necesara.