2 Februarie 2006
In viata sunt cateva lucruri pe care nu le poti alege: unde te nasti, cand te apuci de fumat (ei, da, colegii de liceu decid pentru tine), cand te lasi de viata fara griji (asta depinde de momentul in care prietena se hotaraste sa devina nevasta), ca
In viata sunt cateva lucruri pe care nu le poti alege: unde te nasti, cand te apuci de fumat (ei, da, colegii de liceu decid pentru tine), cand te lasi de viata fara griji (asta depinde de momentul in care prietena se hotaraste sa devina nevasta), cand iti lasi chelie si, mai ales, cand incepi sa uiti cam toate momentele astea.
In plus, nu poti alege cum arata butonul de inchidere a aplicatiei in Windows. Si nu doar pe el: o multime de alte butoane, ferestre, elemente de decor sau functionale de pe ecranul calculatorului nu pot fi schimbate. Stau acolo, pe ecranul tau, al meu si al inca unei jumatati de miliard de oameni, sau cati or folosi la ora asta Word. E sigur o conspiratie. Cum altfel ati trata vestea ca, de maine, o companie de tapet va furniza fiecarei sufragerii din lumea asta acelasi material, in aceeasi culoare, cu marcaje pentru acelasi tip de mobila? Cum ati reactiona daca toti, dar absolut toti oamenii din lume (hai, 96%), ar fi nevoiti sa ceara paine cu urmatoarea formula: Save As Bread? Psihologii au facut o multime de studii despre felul in care influenteaza mediul comportamentul uman. O multime se refera la culori (Windows instaleaza in ultimele versiuni un background care are destul de mult verde, mai odihnitor), altele la forme si destule la modul in care se fac operatiile. Faptul ca un fisier e deschis cu doua click-uri si ca doua comenzi succesive produc un anumit rezultat sfarseste prin a schimba ceva in mintea noastra.
Logica softului se insereaza, fara s-o simtim, in logica gandirii. Nu, nu batem de doua ori la usa pentru a se deschide (desi, ca sa va spun sincer, eu asa fac), ci suntem cumva contaminati de felul in care programatorul a asezat comenzile, de viziunea artistica a autorului butoanelor, de tristetea iremediabila a gri-ului de default asezat pe langa documentele noastre. E o forta de standardizare care n-a reusit sa aduca pacea in lume, insa ne-a facut pe toti utilizatorii capabili sa intindem intreaga palma, astfel incat sa apasam simultan ""ctrl"" si ""p"". De la migrarea degetului opozabil nu cred ca e un eveniment biologic mai important pentru mana umana. Si toate astea pentru ca cineva, acum 15 ani, a decis ca asa vom printa de acum inainte, daca ne grabim.
Si-asa a ramas - iar in cateva generatii, copiii nostri vor creste cu siguranta un al saselea deget, care sa usureze miscarea...

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.