Are cine sa ridice piatra?

Soc, ura, umilinta, neputinta, frustrare. Acestea sunt starile prin care trece orice roman care a auzit de verdictul "nevinovat" stabilit de o Curte Martiala din SUA pentru puscasul american care l-a ucis pe Teo Peter, zdrobind cu jeepul Ambasadei SUA taxiul in care se afla muzicianul. Orbiti, cum e omeneste, de starile pomenite mai sus, fiecare dintre noi simte nevoia sa faca ceva pentru a indrepta nedreptatea, pentru a inlatura acest teribil sentiment ca nimeni nu da doi bani pe Romania, pe viata unui roman. Ar trebui insa sa ne intrebam si cati gologani dam noi, romanii, pe viata romanilor. Si sa vedem, uitandu-ne in urma, daca noi romanii ne-am respectat pe noi, iar a noastra Justitie a fost asa cum am fi vrut sa fie cea americana: dreapta si nepartinitoare.
Un amestec tulbure de ura si frustrare bantuie sufletele multora dintre noi dupa ce puscasul care i-a retezat viata lui Teo Peter a fost declarat nevinovat. Si nu-i de mirare sa fie asa, cata vreme "ingredientele" accidentului sunt de natura sa zgandare frustrari si umilinte personale care, raspandite mai dihai ca aviara puilor, reprezinta deja un fenomen national. Puscasul conducea un jeep - simbol al atat de blamatilor politicieni si oameni cu bani, iar vehiculul strivit in impact era una dintre jigaritele noastre simboluri auto - o Dacie 1310. Era de ajuns si atat, dar pe acest foc s-a turnat si gazul expedierii rapide, la pachet, a americanului inapoi la el acasa, plus refuzul acestuia de a i se recolta probe biologice la Institutul Medico-Legal din Romania.
Un adevarat soc l-a produs insa afirmatia aparatorului american, cum ca nu exista dovezi suficiente ca Teo Peter se afla in masina. Depasind starea de ura ce intuneca mintea si dand la o parte sentimentele razboinice ce se nasc si in cei mai pasnici dintre noi, ar trebui insa sa ne intrebam daca putem ridica piatra, s-o aruncam peste Ocean. Haideti sa ne gandim un pic.
Ce a facut Justitia noastra in ultimii ani cand a judecat asemenea cauze: accidente rutiere in care au fost implicati oameni de rand "versus" politicieni, oameni de afaceri si militari? Nu cumva a procedat la fel, daca nu cumva chiar mai pervers, extragand nu victimele din masini, ci soferii bolizilor ucigasi de pe scaun? Pentru ca, pana la urma, asa se traduc sentintele judecatorilor nostri: masinile conduse bezmetic de potentatii nostri n-aveau sofer. E vorba de colonelul Bernevig, fost sef al Directiei de Informatii Militare - care a ucis cinci oameni, de miliardarul brasovean Tartaga - care a omorat doi pensionari pe trotuar, de bancherul Dan Pascariu - care s-a urcat cu X5-ul pe un Tico luand viata a doi oameni, de carnagiul provocat cu ocazia unui drive-test pentrul nou VW Passat, de Carmen Natalia Paunescu - care a luat si ea viata a trei oameni. Toti cei mentionati mai sus au fost tratati ca si cum nici macar n-ar fi avut vreodata permis de conducere, daramite sa fi apasat in dementa pe acceleratie pana s-au oprit in oameni sau masini.
Iar daca lucrurile stau asa, putem ridica oare, noi, piatra catre americani? Si daca ne simtim totusi in stare de asta, pe cine desemnam sa fie portavoce a umilintei si frustrarilor provocate de tupeul Curtii Martiale americane? Gasim oare un numar decent de personalitati detinatoare a unor functii publice in stat care sa nu aiba probleme, macar de imagine, cu Justitia si care sa aiba astfel puterea de a-si incorda fara emotii muschii catre judecatorii de peste Ocean?
Sa zicem insa ca a pune in balanta orbirea Justitiei noastre pentru dosarele Bernevig, Tartaga sau Pascariu cu cea a Justitiei americane in cazul Teo Peter e deplasata si nu-si are rostul, atata vreme cat "oamenii nostri" macar i-au condamnat pe acesti soferi, chiar daca le-au suspendat pedepsele.
Dar atunci, sa ne mai intrebam un lucru: de ce aceasta sete de dreptate care ne-a uscat sufletele in aceste zile e atat de manifesta doar pentru cazul Teo Peter. Se intreaba, oare, cineva, ce e, de exemplu, acum, in sufletele familiei colonelului MApN in rezerva, Virgil Bresteanu, omorat pe o trecere de pietoni din Constanta de soldatul american Craig Steven Fischer? Si de ce aceste doua cazuri sunt, iata, prezentate dupa un dublu standard?

---

Despre autor: