""Hobby-ul meu este viata! Atat"" Il fac fericit lucruri marunte (pentru altii), isi iubeste profesia, via si pisicile. Fiecare creatie este pentru el ca o nastere. Cu minunea ei ne-a vrajit in cei peste 40 de ani de cariera. Stefan Iordache implineste astazi 65 de ani. ""Varsta pe care o implinesc e pentru mine ca oricare alta. Se zice ca e jubiliara, ca e nu stiu cum, ca e o cifra rotunda... dar pentru mine e un an in plus ca oricare altul. Il intampin cu satisfactii, cu insatisfactii, cu de toate. Voi invita prietenii, rudele, la un sprit. Din pacate, via mea nu prea a mers anul asta, asa ca vinul mi l-a facut un prieten din Focsani. Dar eu zic ca-i facut de mine... Asta a fost unul din necazurile anului trecut, ca au fost ploile alea extraordinare care mi-au inundat curtea de la tara si mi-au stricat tot acolo. Am mai implinit un an in plus, sper sa mai vorbim si la anul, cand fac 66 de ani. E zar mare la table. Da, sunt destul de superstitios. Dar pentru mine superstitia e intr-un sens dialectic. Ma duc pe acelasi drum la teatru de cate ori am spectacol, ma feresc de pisica neagra, dar ca sa scap de asta mi-am luat una acasa si o tin dupa mine tot timpul... Cariera mea a inceput cu examenul de sfarsit de promotie de la Cassandra, in 1963, cand am jucat rolul lui Arthuro Ui in «Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprita», de Bertolt Brecht. De acolo s-a declansat totul. Si-acum imi spune lumea: «Ca ala n-o sa mai fii tu niciodata!». Nu sunt unul dintre aceia care au visat toata viata sa devina actori. Nu, intamplarea a facut sa fie asa. Eu vin din teatrul de amatori. Jucam intr-o piesa, la o cooperativa unde nu mai stiu ce Dumnezeu eram pe-acolo, si atunci un domn, caruia ii sunt recunoscator si acum, nu mai traieste... era actor, mi-a zis: «Da la teatru!». Am dat, am intrat si uite ca sunt actor. Am avut si multe sanse in viata... Cu muzica ma joc, nu ma consider, Doamne fereste!, cantaret. Sunt un actor care o mai comite si cu cantecul, din cand in cand. Fiecare rol pe care l-am jucat a fost ca o nastere. Detest cuvantul «Model». Si nici nu vreau sa fiu Model, nici n-am avut Modele. A fost un om care mi-a deschis ochii, mai mult decat altii, spre teatru. Se cheama George Rafael, a fost regizor la Teatrul Nottara. Cu dansua€™ am lucrat mult, am stat mult de vorba, simteam ca vrea sa ma creasca si eu il ascultam... De la el am invatat sa respect limba romana si sa vorbesc cat se poate de corect. Altul a fost Horia Lovinescu, care m-a crescut ca actor pe vremea cand era director la Teatrul Nottara. Pe langa actorie imi iubesc pisicutele. Am trei, pe care le ador. In ordinea varstei: Timofte, maidanez, adica european, Cascarache (aia neagra) si ultima, care mi-a sarit in brate in fata casei si m-a ales pe mine sa-i fiu stapan, Machelele. Fericirea? Notiunea asta de fericire este atat de relativa... Fiecare este fericit in felul lui. Hobby-ul meu este viata! Atat. Sunt fericit ca mai respir, ca mai vad un apus sau un rasarit de soare, stelele pe cer, ca respir un aer curat cand ma duc la mine la tara, ca ma intalnesc cu un om cu care imi face placere sa stau de vorba. Sunt nefericit cand vad ca nu mai iesim din impasul acesta de saracie in care ne zbatem. Ma refer la tara asta! Am speranta ca se va termina o data cu necazul asta care ne paste"". MOTIVE
""Sunt fericit ca mai respir, ca mai vad un apus sau un rasarit de soare, stelele pe cer, ca respir un aer curat cand ma duc la mine la tara, ca ma intalnesc cu un om cu care imi face placere sa stau de vorba"" - Stefan Iordache, actor