N-a fost sa fie nici la Strasbourg, asa cum nu s-a intamplat nici la Bucuresti. O condamnare ferma si fara echivoc a tragediei numite comunism nu a avut loc nici de aceasta data. Procesul nazismului de la Nürnberg ramane, in continuare, fara echivalent. E bine asa? E rau? Din nefericire parerile si optiunile sunt diferite. Chiar daca evidentele sunt greu de ocolit si mai complicat de negat.
Foarte pe scurt.
1. In plan economic, comunismul a esuat peste tot unde a fost aplicat. El a afectat negativ viata a milioane, zeci, sute de milioane de oameni. Este nevoie sa mai amintim de Marea Foamete din URSS - mai ales in Ucraina, care a dat cinci milioane de victime in anii '20 - '30, in timp ce vedete pariziene nu stiau cum sa mai ridice osanale lui Stalin, iar noua nomenclatura sovietica, de stat si de partid, era avida de privilegii si putere? Sa continuam cu exemple de dupa WW2, cand intreg "lagarul socialist", cu CAER-ul lui cu tot, a capotat si n-a mai fost capabil sa se refaca in nici un fel? Nici politicile liberale ale lui Kadar, in Ungaria, nici reformele lui Deng Xiao Pin nu au reusit sa conserve comunismul economic pur si dur. S-a apelat la mult hulitul "capitalism si la mecanismele economiei de piata. Ca zone libere, ca intreprideri mixte, ca etc ce a mai ramas azi in Cuba si Coreea de nord este suficient de convingator: Nu merge!
"Este cineva contra? Se abtine cineva? Multumim!"
2. Ideologic, recunoasterea esecului economic a fost insotita de o suma de minciuni si mistificari ce conduc la marea minciuna a negarii esecului comunismului. Desigur, s-au facut greseli si erori, tovarasi, dar una peste alta "bilantul este pozitiv"! Acest bla-bla-bla, dulce pe multe meridiane, a fost bine sustinut decenii in sir de o de mare parte a intelighentiei franceze, in cap cu Sartre, care a fost surd si orb la mizeria si dramele oamenilor din est, la deportarile si crimele regimurilor comuniste. Doar pentru a se razboi cu colegul si prietenul sau Raymond Aron. Este limpede esecul lui Sartre si victoria ideilor lui Aron, chiar daca si azi, acum, la Strasbourg, socialistii francezi stramba din nas la crimele conunismului. "Sa mai discutam in comisii..." Chiar asa? Chiar asa, ce-ar mai fi de discutat?
3. Politic. Aici este jalea cea mare si unanimitate: n-a mers si pace! Pana si asta se poate nega! Lenin si Stalin au facut pui care au terorizat indivizi si popoare intregi. Prea multi morti, prea multa teroare, procese, deportari, crime colective, lagare si inchisori de tot felul. "Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei" de la Strasbourg nu a reusit sa voteze, in aceste zile din 2006, o Recomandare si o Rezolutie de condamnare a "crimelor comise de regimurile comuniste totalitare" propusa de parlamentarul suedez Dr. Goran Lindblat. Comunistii rusi, greci si francezi au fost cei mai vehementi impotriva, reusind sa convinga si grupul socialist sa nu sustina rezolutia. Care a cazut! Chiar asa, merita o condamnare politica comunismul, care, o tin una si buna rusii-comunisti ai lui Ziuganov, a scapat omenirea de nazism? Raportul lui Lindblad trimite la doua surse documentare: "Cartea neagra a comunismului" a lui Stephane Courtois (care a starnit scandal la Paris si consternare in multe colturi ale lumii rasaritene care a trait comunismul si nu l-a comentat de la distanta precum pletora de anarho-sindicalisti si maoisto-trotkistii de pe Rive Gauche care fac in continuare balet intelectual cu nenorocirile a milioane de oameni) si lucrarile istoricului rus, dizident si oponent al mecanismului terorii trait pe propria-i piele, Vladimir Bukovski. De ce nu se vrea o condamnare a comunismului? Straniu ramane faptul ca o URIASA documentatie despre crimele si ororile comunismului este azi accesibila in multe limbi. Inclusiv in romaneste. Soljenitan a dat o grea lovitura propagandei sovietice cand a publicat "Arhipelagul Goulag" - care semnifica "Glavnoe Upravlenie ispravitelno-trudovih lagherei i trudovii poselenii NKVD SSSR", adica "Administratia centrala a lagarelor de munca si reeducare a locurilor de deportare ale NKVD din URSS".
In Lao-Bai, echivalentul chinez mai putin cunoscut al Goulag-ului, au pierit peste 40 de milioane de oameni. Ce ar mai trebui adaugat la aceste crime, nenorociri pentru a-i convinge pe comunistii greci si rusi ca procesul comunismului nu este doar o joaca intelectuala sau un moft de cafenea?
5. Militar. Razboiul impotriva nazismului a fost castigat de alianta dintre democratiile occidentale si nu de comunisti.
Nu mai avem nimic de adaugat. Medicul suedez Goran Lindblad merita intreaga noastra consideratie.