Jurnalul National a dezvaluit in numarul de ieri, 30 ianuarie 2006, ca premierul Calin Popescu Tariceanu si ministrul Justitiei, Monica Macovei, au avut la Guvern nu doar o intalnire cu Dinu Patriciu, amicul domnului presedinte de Consiliu, cum i-ar fi spus Iuliu Maniu, ci mai multe. Spre deosebire de mult-mediatizata reuniune in chestiunea litigiului dintre Rompetrol si statul roman, de asta-data ziarul da si datele la care au avut loc aceste conclavuri de taina: 28 decembrie 2004, 12 aprilie 2005, 26 mai 2005, 8 septembrie 2005, 3 octombrie 2005. Chestionat de jurnalistii care-l insotesc in calatoria la Viena, Calin Popescu Tariceanu a negat cu vehementa informatia din Jurnalul National. Mai mult, domnia-sa a mers mai departe, punand afacerea pe seama unei incercari de manipulare a opiniei publice.
Contrar aparentelor, nu sunt un familiar al vietii interne a Jurnalului National. Statutul meu, atat cel oficial, cat si cel real, e de simplu colaborator. Citesc si eu, ca toata lumea, ziarul si ma straduiesc sa comentez informatiile aparute in paginile sale asemenea oricarui analist. In consecinta, nu ma pot pronunta cine are dreptate in evidenta disputa ce s-a ivit intre Jurnalul National si domnul prim-ministru. O disputa careia i se adauga si cea dintre gazeta si Monica Macovei, deoarece si domnia-sa a dezmintit ieri informatia. Stiu insa ca Marius Tuca e un jurnalist prea experimentat in realitatea politicii romanesti ca sa cada, ca un gugustiuc, in capcana unei intoxicari ordinare.
Pana la stabilirea adevarului - daca e posibil asa ceva in tara tuturor aproximatiilor - , as vrea sa ma pronunt asupra tezei privind incercarea de manipulare, lansata de Calin Popescu Tariceanu in fosta capitala a Imperiului Habsburgic. Sa admitem ca domnia-sa e la ora actuala tinta unei tentative de manipulare. O manipulare avand drept scop de a-l prezenta drept un politician in stare de multe mismasuri pentru a-i da o mana de ajutor lui Dinu Patriciu in batalia acestuia cu Justitia. Daca e asa, domnia-sa n-ar trebui sa se intrebe, in primul rind, cine se piteste in spatele manipularii, ci de ce se incearca o asemenea manipulare. Si in eventualitatea ca ar proceda astfel, domnia-sa ar trebui sa ia in calcul un alt fapt: primirea in presa a consideratiilor sale asupra raporturilor dintre Justitie si Executiv. Toti jurnalistii, fara exceptie, le-au respins. Unii au afisat un zambet de scepticism. Altii, un zambet ironic. Nu putini au fost cei care au scos limba la domnul premier. Motivul acestei respingeri in cor, un soi de premiera pentru Calin Popescu Tariceanu, care n-are parte, sa-i zicem, de ostilitatea genetica a presei, precum Adrian Nastase, a transpirat printre randuri, cand n-a fost spus de-a dreptul.
Propunerea de reglementare prin lege a informarii Executivului cand incepe urmarirea penala a unui demnitar e un siretlic pentru a justifica gesturile lui Calin Popescu Tariceanu in favoarea lui Dinu Patriciu. Un punct de vedere altfel interesant, care ar fi declansat, in alte imprejurari, o dezbatere nationala, a fost respins din start, pentru ca in opinia publica premierul are imaginea unui om capabil de orice de dragul amicitiei cu Dinu Patriciu. Daca a fost o incercare de manipulare in spatele informatiei despre cele cinci intalniri, mai mult ca sigur ea s-a bazat pe imaginea de mai sus. Calin Popescu Tariceanu nu e un nou-venit in politica romaneasca. Domnia-sa s-a numarat printre fondatorii PNL in 1990 si de atunci n-a iesit o clipa din batalia politica. Un asemenea politician, supravietuitor al numeroase incaierari pentru putere din Romania ultimilor 16 ani, ajuns prim-ministru al tarii, ramas in acest post in ciuda loviturilor administrate de Cotroceni, nu putea sa nu-si dea seama ca s-ar fi impus o delimitare publica minima de Dinu Patriciu.
De ce n-a facut-o? De ce n-o face acum, in ceasul al doisprezecelea?
Sa-l aiba Dinu Patriciu cu ceva la mana?
Sa fie Calin Popescu Tariceanu o raritate printre politicienii profesionisti (politicieni in stare de a sacrifica totul in batalia pentru putere) prin loialitatea fata de un prieten ajuns la ananghie?
Sa fi intrat Calin Popescu Tariceanu in acel vartej de gesturi si cuvinte care reuseste in cele din urma sa ameteasca pana si pe cel mai puternic om?
Sa stie Calin Popescu Tariceanu ca Dinu Patriciu e nevinovat si ca tot ce i se intampla acestuia face parte dintr-o batalie dusa impotriva lui insusi? S-ar putea ca raspunsul la aceste intrebari sa-l aflam peste ani, cand se vor descuia arhivele despre prezent. Pana atunci, noi nu putem decat sa formulam intrebari. Iar Calin Popescu Tariceanu sa nu raspunda. Sau sa raspunda ambiguu. Ca in aceste zile.