Aflu cu intarziere despre moartea Printului Mircea Grigore de Romania. In prima clipa am crezut ca e o confuzie provocata de sarbatorirea zilei de nastere, in ianuarie implinise 86 de ani.

Iata insa ca sorocul a facut ca prima luna a anului sa marcheze venirea si iesirea sa din aceasta lume!
CERTIFICAT DE NASTERE. Mi-e greu sa scriu despre un personaj al istoriei Romaniei moderne caruia, pana mai ieri, mai nimeni nu-i stia felul de a fi. Asupra sa, ca asupra oricarui vlastar de domn nedorit la tron, s-a tesut o tacere nemeritata. Nici el
n-a incalcat consemnul; s-a tinut departe de tron chiar si
atunci cand la inceputul anilor a€™90, guvernantii speriati de perspectiva Restauratiei - monarhia salveaza Romania! - n-a cuplat la intentia acestora de a-i folosi numele ca santaj impotriva fostului rege. Departe de tara, Mircea Grigore de Romania era tot atat de departe de veleitatile la tron. Primogenitura Regelui Carol al II-lea n-a formulat niciodata vreo pretentie monarhica, resemnata sa ramana victima inocenta a unei (in)justitii care judeca la comanda. Asa a facut in 1919, asa face si dupa 1991! Procesul pe care avea sa-l castige 30 de ani mai tarziu, dupa moartea parintilor sai, la Lisabona nu depasea dorinta fireasca a unui om aflat in cautarea dreptatii. In 2004 venise, in sfarsit, dupa un proces inceput in 1991, reparatia datorata de Justitia romana. Ea se materializa intr-un certificat de nastere eliberat de Sectorul 1 din Bucuresti la 11 februarie 2004. Desi traise zeci de ani in Franta si cam tot atat timp la Londra, singura sa cetatenie era cea romana. O pastrase cu speranta ca autoritatile romane, aceleasi care anulasera casatoria parintilor sai - Printul mostenitor Carol si Ioana-Maria-Valentina Lambrino - ii vor recunoaste dreptul de a purta numele pe care-l luase in exil de tatal sau: Al Romaniei.
SUCCESIUNEA MATERIALA. In 1953, o intamplare sau o predestinare face ca acei doi fosti soti sa moara la scurta vreme unul dupa altul. Mai intai Zizi, apoi Carol. Se zice ca la citirea telegramei trimise de primul sau fiu despre moartea mamei sale, fostul suveran a suferit un infarct fatal. Zizi Lambrino nu s-a mai casatorit niciodata, Carol, doar cu cativa ani inainte, legitimase legatura cu Duduia. Procesul de succesiune a dus la recunoasterea legitimitatii lui Mircea Lambrino ca fiu natural al lui Carol si, evident, fiind primul nascut ca parte barbateasca indreptatit, post-factum la tronul Romaniei. O Romanie de-acum republica populara. Cum istoria nu poate fi modificata, a ramas de disputat succesiunea materiala a tatalui celor doi fii: Mircea si Mihai. In 2004, Curtea de Apel din Bucuresti a pronuntat o hotarare definitiva pe baza careia, asa cum spuneam, a fost eliberat certificatul de nastere pe numele Mircea Grigore al Romaniei. Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe vicii de procedura, a casat in doua randuri hotararea definitiva, iar dosarul face in continuare naveta tur-retur. Paradoxul de care are parte repunerea in discutia Justitiei a unui dosar cu o hotarare definitiva pe baza careia a fost eliberat acest certificat de nastere nu deranjeaza pe nimeni. Miza acestei tergiversari e impartirea unei averi. Asta e tot ce a mai ramas de disputat intre vlastarele Casei Regale a Romaniei. Triste au fost relatiile fostului suveran cu fiii sai, inghetate de patima sunt si azi relatiile dintre urmasii sai. Despre toate acestea am scris in interviul-reportaj ce ne-a fost prilejuit de intoarcerea primogeniturii lui Carol in tara dupa o absenta de 67 de ani, povestea unei iubiri din veacul trecut am evocat-o intr-un serial gazduit ca si interviu revenirii in tara a Printului Mircea Grigore, tot de Jurnalul National. Nu m-ar mira ca aceste randuri sa fie singurele pe care presa i le dedica la plecarea sa din aceasta lume. Tot in Jurnalul National. Dar si asa despartirea de un inocent, cum a fost toata viata primul nascut al Regelui Carol al II-lea, poate incapea chiar si-ntr-o lacrima o lume care se duce...

CITITI SI...