De cand a descoperit ca simte cuvintele intr-un fel special, mirajul provocat de scrierile sale l-au adus pe inaltimile artei. Dupa 1989 a devenit dramaturgul roman cel mai jucat in tara si cel de-al doilea, dupa Eugene Ionesco, care a reusit sa se impuna in lumea teatrului francez. Matei Visniec implineste astazi 50 de ani. ""Franta mi-a dat aripi, Romania mi-a dat radacini""
""Implinesc 50 de ani. Nu e usor, dar in acelasi timp este o victorie. Am treversat o jumatate de secol absolut extraordinara pentru ca am avut parte de experiente fantastice: caderea comunismului, plecarea in Occident, liberalizarea si democratizarea Romaniei... La 50 de ani nu a venit inca batranetea, dar nu mai e nici tinerete. Acum ai alte criterii de a trai ziua, clipa. Multe lucruri se schimba la 30 de ani, la 50 de ani. Sunt etape si etape. Ma gandesc la mamica mea, care ma nastea la 20 de ani. Nici o secunda nu s-a indoit ca baiatul ei va fi un geniu. Ma gandesc la parintii mei care m-au sustinut in toata aventura asta literara si ma gandesc la Franta, pentru ca ea mi-a dat aripi dupa ce Romania mi-a dat radacini. Toate acestea imi vin in minte si nu e nici usor, nici dureros. Dimpotriva, e un moment de bilant. Poate as fi putut sa acord mai mult timp scrisului, sa stau mai putin prin restaurante si prin tarile straine pe care le-am vizitat. Dar nici asta nu regret pentru ca toate calatoriiile si intalnirile cu oamenii au fost foarte importante pentru mine. Omul are o perioada in care trebuie sa se scoleasca, dupa aceea sa calatoreasca, sa intalneasca oameni, pentru ca e a doua universitate importanta. Din 1987 sunt in Occident. Toate calatoriile astea m-au construit sufleteste si mi-au deschis alte orizonturi. In acest moment ma aflu in al patrulea oras al inimii mele, Avignon. In Radauti m-am nascut, in Bucuresti am trait, in Paris locuiesc iar Avignonul reprezinta locul care mi-a dat aripi. Eu scriu de vreo 40 de ani. Eram prin clasa a III-a cand am descoperit ca am un raport special cu cuvintele, ca ma fascineaza poezia si ca dorinta mea de a imbina cuvinte este un miraj de a scoate efecte enorme, interesante. Am scris teatru, poezie, romane, eseuri... Din liceu am avut scriitorii mei preferati. M-au marcat sistemele filozofice si mai ales ideea ca omul nu reuseste niciodata sa afle adevarul pe deplin, ci trebuie mereu sa construieasca noi sisteme, noi concepte, ca sa ajunga la adevar. Am fost un om fascinat de toate domeniile artei... Am fost un om curios. Pe plan personal, marea implinire a fost faptul ca, in afara de scriitor, sunt si sot si tata. Am o fetita care are acum 10 ani. Am proiecte de spectacole in Iran, Peru, Bolivia, Japonia, SUA, aici in Franta... In Romania planuiesc sa vin cat mai repede ca sa asist la premiera piesei mele «Richard al III-lea se interzice», prin aprilie, montata de Catalina Buzoianu la Teatrul «Bulandra». Dupa 15 ani ma reintalnesc cu arta ei extraordinara. Este un spectacol despre cenzura care il are in rolul principal pe Virgil Ogasanu. Continuu sa exist si in Romania, ceea ce pentru mine e un dar enorm si ma sustine acest sprijin pe care regizorii romani mi-l dau. Eu sunt tot timpul in Romania cu inima, cu mintea, cu sangele...""