Ma alearga blestemul de a juca, din cand in cand, rolul lecitinei spre a ajuta pe unul ori altul din cei loviti de grandomanie si tradati de memorie.
La 12 ianuarie, dl Ion Cristoiu scrie in acest ziar: ""Nu tin minte ca un alt autor de articole sa se fi referit la comentariile postate pe internet de catre anonimi sub textele sale mai mult sau mai putin zilnice. Asa cum am mai scris, postarea acestor comentarii depinde exclusiv de subsemnatul. Daca n-as vrea sa fiu injurat noapte de noapte de persoane care se ascund in umbra internetului, as putea cere redactiei sa le blocheze"".
La 21 ianuarie, adauga: ""Un spectacol care ar trebui sa-i indemne si pe alti editorialisti sa permita - cum am facut-o eu - postarea de comentarii sub varianta electronica a textelor lor"".
Asa este, dl Cristoiu nu tine minte multe, foarte multe lucruri. Nici din predecembrism, nici din postdecembrism. I-am amintit candva unele din ele si, din sila, n-as vrea sa i le repet. Ma rezum azi doar la Alzheimerul citatelor de mai sus.
Inca de la inceputul colaborarii mele la Jurnalul National am coborat in ""subterana"", cum era numit forumul ziarului. Am raspuns chiar acolo multora din cei care-mi comentau editorialele. Inclusiv celor care ma acuzau de tot felul de bazaconii. I-am citit cu atentie, am incercat sa-i inteleg si le-am raspuns cu deferenta.
Cand Jurnalul National a decis sa inchida forumul, am comunicat conducerii ziarului ce cred despre acest lucru. Ba, la 20 august 2004, am publicat un editorial (Io, Saturnalia!) in care explicam de ce masura mi se parea neinspirata, in pofida felului aberant in care se comporta o seama de forumisti. Finalul textului suna asa: ""Deci, mai incerc o data: Mr. Tuca, tear down this (fire)wall!"". Faptul ca am respectat decizia ziarului, desi o consideram o eroare, a fost si ramane o chestiune de civilitate.
Am considerat o eroare si decizia Jurnalului National de a reveni la postarea de comentarii numai sub textele unuia sau altuia din editorialisti. Am comunicat opinia mea conducerii ziarului. Desi neconvins de explicatiile ce mi-au fost date, am continuat sa respect decizia respectiva. Numai ca astazi afirmatiile publice ale dlui Cristoiu ma obliga sa intreb, tot public: Cine minte? Dl Cristoiu sau conducerea Jurnalului National?
Imi este greu sa cred ca ziarul practica dublul standard si ca unul din editorialisti are dreptul sa hotarasca daca vrea sau nu vrea sa se lase injurat pe forumul ziarului, iar ceilalti sunt protejati parinteste de aceasta optiune eroica, pentru ca apoi dl Cristoiu sa-i ia de urechi si sa le frece ridichea curajului.
Daca am hotarat ca pot suporta inconfortul de a scrie in acelasi ziar cu dl Cristoiu, mi-a fost intotdeauna peste suflet sa scriu intr-un ziar condus de Domnia sa. Si mi-ar fi cu totul imposibil sa semnez intr-unul in care, fara sa-i apartina sau fara sa-i fie director, dl Cristoiu stabileste regulile. Asadar, al cui este si cine conduce Jurnalul National?

P.S. Fara nici o legatura cu subiectul pe care-l discuta, la 24 ianuarie dl Cristoiu se da drept ministrul meu de finante si imi cotrobaie prin portofel. Cum in acest demers diversionist il aduce in discutie, hodoronc-tronc, pe dl Dan Voiculescu, il rog pe acesta din urma sa puna la dispozitia finantistului amator toate datele de care are nevoie, altfel riscam sa-l vedem improvizand pana la lesin. In sfarsit, falselor indemnuri la curaj, fie el doar si pe internet, ori lectiilor de verticalitate si deontologie profesionala venite din partea celui ce lucreaza de zor la volumul autobiografic Despre cum sunt un jeg, nu le pot raspunde decat printr-un limpede: Haida-de!