Nu am nimic cu Vantu. Desi mie imi place caldura. Dar suport destul de bine si perioadele mai racoroase din an. Poate ca nu chiar gerul din ultimele zile cand, cu gazele la mic, si cu frica de a consuma prea multa energie electrica, pana si dorintele sunt pe cale sa inghete. Nu si cea de a afla. A afla ce se ascunde in spatele scandalului care mai rabufneste, din cand in cand, in legatura cu defunctul Fond National de Investitii.
Exista doua situatii - una de istorie a economiei si alta de istorie pur si simplu - in care romanii nu vor afla adevarul decat, probabil, cand nu va mai interesa pe nimeni. Cei afectati fiind, de mult, oale si ulcele, cum se spune in popor. Executia grabita a sotilor Ceausescu si lipsa de probe care sa-l dovedeasca a fi vinovat pe domnul Vantu.
In primul caz, putem crede, la o adica, ceea ce ni se livreaza: se tragea pe strazi, oameni nevinovati riscau sa-si piarda viata, structurile de securitate nu erau hotarate de partea cui sa lucreze, si-atunci, singura solutie aparuta la orizontul celor care au participat la Revolutie era sa elimine sursa derutei. In cazul banilor pierduti de romani, prin prabusirea FNI si a celorlalte societati inventate de Sorin Ovidiu Vantu, lucrurile sunt chiar mai complicate. Nimeni nu a fost impuscat, dar au murit cativa ""investitori"". De inima rea. Cinicii si-acum se mai intreaba, retoric, ce cautau pensionarii la FNI, ce mama lor nu au pus mana pe carte, sa afle ca un fond de investitii nu este o banca, nu asigura certitudinea dobanzii si a recuperarii sumei depozitate. Nimeni nu mai scoate un murmur despre alipirea intentionata a siglei si credibilitatii CEC de o afacere privata. Si putini sunt cei care se mai ostenesc sa aminteasca numarul mare de politicieni, politisti, procurori si oameni din serviciile secrete care au asigurau scut protector acestui business.
Zilele acestea, Teodor Nicolaescu - unul dintre oamenii racolati de domnul Vantu pentru a-i pune pe picioare afacerile - a facut dezvaluiri care, intr-o tara normala, ar fi starnit, daca nu un val de reactii, macar cateva stampile pe niste citatii. Teodor Nicolaescu povesteste, cu lux de amanunte, cum ducea bani cu sacosa pe la partide, pe la politie, pe la anchetatori, ca sa nu mai auda Sorin Ovidiu Vantu zanganitul catuselor. De PSD nu prea avea teama, dupa cum singur se lauda, dar trebuia taiat si elanul unor politicieni mai de la dreapta esichierului, in caz ca le-ar fi trecut prin cap sa afle dedesubturile afacerilor sale. Prietenia cu actualul sef SRI, Radu Timofte, nu ii era suficienta. Dar se dovedea utila, spun apropiatii, cand era vorba despre stergerea unor probe.
Nicolaescu are agende, hartii, notite cu zilele si cu locurile in care s-au dus banii, care ii asigurau linistea sefului sau. Dar nu vrea sa strice cariera, in plin avant, a politicienilor, a unor oameni din structuri speciale ale statului. Pe care ii stie cu nume si prenume si... pasiuni. Mai un joc de carti, mai o vanatoare, o vizita in Delta, o relatie intima inacceptabila pentru obrazul care se vrea imaculat al politicienilor si politistilor. Si, oricum, cui i-ar pasa? Si de ce i-ar pasa? Din punctul meu de vedere, numai domnului Vantu ar trebui sa-i pese. Daca nu intelege sa nu mai franeze ancheta, pentru a putea fi declarat nevinovat - daca asa este - sau vinovat si capabil sa raspunda pentru faptele sale, cum crede lumea, niciodata nu se va putea bucura de averea pe care a acumulat-o si nu va putea privi in ochi oameni decenti si corecti. Iar cei care se vor asocia cu el nu o vor face decat pentru banii si pentru influenta sa, nicidecum pentru calitatile sale umane. Ceea ce e trist. Si pagubos, pana la urma. Pe vreme de furtuna, gunoaiele sunt cele care isi iau primele zborul.
Umbla vorba prin targ ca un anumit personaj monden, care gateste la o televiziune de nisa, merge in week-end acasa la domnul Vantu sa-i gateasca. Sursele nu precizeaza daca recuzita e adevarata sau doar butaforie. Ca si respectul pe care il afiseaza. Aceeasi persoana organizeaza, mai nou, reuniuni la nivel inalt, sub patronajul premierului Tariceanu si a baronesei Emma Nicholson. Se pupa cu toata lumea, se pupa cu Sorin Ovidiu Vantu, se pupa in stanga si-n dreapta cu potentatii zilei, iar acestora le place grozav. Inca mai spera ca romanii au memorie scurta si ca vor uita si de ce au pierdut, ca fraierii, banii pe la FNI. Si ca au mai luat o teapa gen SAFI.
Traian Basescu s-a luat de un parlamentar rus cam prea guraliv. Si l-a pus la punct. Cand va fi la fel de vehement si cu impostura din viata noastra care se clameaza a fi politicaly corect?