Scandalul Intalnirii de taina poate fi considerat incheiat. Fara nici o urmare in planul faptelor. Desigur, unii ar putea crede ca el se afla in plina desfasurare sau ca va avea cel putin un efect: o demisie sau o cerere de demisie. Cine cunoaste realitatile romanesti - si subliniez romanesti - isi da seama imediat ca taraboiul nu mai are carburant pentru a fi mentinut in prim-plan.
Cum de e posibil ca un asemenea scandal sa moara atat de repede, dar mai ales sa ramana o simpla valvataie mediatica?
Explicatiile sunt mai multe.
Indiscutabil, una dintre cauze trebuie cautata in improvizatia care a stat la baza declansarii si desfasurarii lui. Nu stim cine sunt autorii din umbra. Sigur e ca acestia nu sunt PSD-isti. PSD-istii, da, stiu sa lucreze pe cineva. Scandalul Adrian Nastase o dovedeste. Scandalul Intalnirii de taina tradeaza insa absenta unui plan initial. Daca ar fi fost, presa ar fi primit mai mult decat o informatie vaga, dar mai ales dusmanii lui Calin Popescu Tariceanu din sanul actualei Puteri ar fi avut o reactie severa.
Cauza cauzelor trebuie cautata in felul magistral in care a rezolvat criza Calin Popescu Tariceanu.
Indiscutabil, explicatia data de premier prin intermediar starneste rasul. Cu disponibilitati spre bascalie tipic romaneasca, presa noastra libera si independenta a facut mare haz de descoperirea vinovatului in persoana unei secretare. Pentru ca respectiva (ne-a explicat cu deplina seriozitate, intrebandu-se si ea cum de poate spune o asemenea nazbatie fara sa lesine de ras, Oana Marinescu) a uitat sa spuna doamnei ministru despre ce intalnire e vorba si cine mai e prezent, s-a starnit un taraboi gata-gata sa darame Guvernul si sa provoace alegeri anticipate.
Daca nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt - zice povata - istoria omenirii ar fi aratat altfel.
Daca mintea secretarei n-ar fi fost in alta parte - sugereaza Calin Popescu Tariceanu - istoria Guvernului D.A. ar fi aratat altfel.
Asa cum am mai scris, Calin Popescu Tariceanu e doar in aparenta un nerod politic. Destinul sau politic postdecembrist, capacitatea de a se imbogati sub toate regimurile fara a i se clinti un fir de par, victoria asupra lui Traian Basescu tradeaza un excelent cunoscator al mediului politic autohton, dar mai ales al psihologiei bastinase. Din decembrie 2004 pana acum, premierul s-a salvat asumandu-si riscul de a fi subiect de bascalie nationala. Pe seama domniei sale s-a facut haz in presa, in redactie si la birturi in numeroase randuri. Si cand a incasat ghionturile lui Traian Basescu fara sa clipeasca. Si cand s-a razgandit in legatura cu demisia. Si cand a explicat ca a dat procurorului Ilie Botos un telefon de informare ingrijorat de perspectiva ca presedintele celei mai mari companii private din Romania sa zaca la Rahova. Si cand a explicat ca a dat lovitura la Bursa, citind seara, impreuna cu sotia si amicii, Ziarul Financiar. Si acum, cand a explicat convocarea Monicai Macovei fara ca ea sa stie prin zapaceala unei secretare.
In Romania de azi, parte indisolubila a Romaniei eterne, bascalia facuta pe seama unui politician e cel mai mic rau care i se poate intampla acestuia. Deosebita de ironie, intruchipata exemplar de catre ironia englezeasca, bascalia nu e deloc periculoasa pentru un om politic. Bascalia facuta pe seama lui implica o anume simpatie, o familiaritate de bodega, cu imbratisari dese si pupaturi imbalosate.
Calin Popescu Tariceanu, unul dintre cei mai abili politicieni postdecembristi, stie asta. De aceea, nu s-a temut o clipa, din decembrie 2005 pana acum, sa faca gesturi sau sa dea explicatii in stare sa provoace bascalia nationala. Ura da, ura in cazul romanilor e periculoasa, extrem de periculoasa, pentru un politician, mai ales daca a fost sau este la Putere.
Exemplul lui Adrian Nastase e cum nu se poate mai elocvent.
Calin Popescu Tariceanu si-a dat seama de asta in timpul primului val de inundatii, cand replica cu hotelul a starnit ura. Si atunci s-a hotarat sa accepte un rol, stanjenitor pentru un poet preocupat de vanitatile sale, mai mult decat comod pentru un politician interesat de a ramane la Putere: cel de subiect de bascalie.
Pentru ca, in Romania de azi, bascalia trece, Puterea ramane.
Calin Popescu Tariceanu a supravietuit cu brio taraboiului. Si nu numai pentru cazul sau aparte, dar si pentru cazurile implicand oameni de la Putere, supravietuirea dupa un scandal e o victorie. O uriasa victorie.