Nu de mult ne-a vizitat tara Yves Thibault de Silguy, inalt oficial al companiei franceze Suez si fost comisar pe probleme monetare si financiare al UE. 2006 consemneaza sapte ani de la introducerea euro, ca moneda comuna a 12 dintre cele 25 de tari membre ale Uniunii. In prelegerea tinuta la BNR, de Silguy a subliniat ca euro a avut o evolutie care a infirmat profetiile cenusii ale unora; ca moneda unica
s-a conturat ca alternativa solida la dolarul american - ca valuta de rezerva, de denominare a unor plasamente financiare si tranzactii comerciale. Mai mult, ca este nevoie de un euro puternic, credibil pentru a avea sanse mai mari in corectarea unor dezechilibre majore in economia globala. Prezentarea a fost in spiritul ideilor celor care au militat pentru adancirea integrarii economice pe filiera monetara, cu moneda unica jucand un rol de frunte. De Silguy nu a ezitat sa critice insuficientele in politicile bugetare actuale, care nu ajuta coordonarea politicilor economice. A imbratisat teza ca nu prin scaderea dobanzilor de catre Banca Centrala Europeana s-ar invigora activitatea economica in spatiul UE, mai concret, ca este nevoie de reforme structurale in acest scop - asa cum s-au infaptuit in tari scandinave.
Ceea ce mi-a atras atentia in prelegerea facuta a fost credinta expertului francez ca numai euro poate fi alternativa la dolarul SUA. Daca prin acest viitor ne referim la un orizont de 5-10 ani afirmatia nu este fara temei. Daca lungim insa orizontul de timp apar intrebari care invita la o deschidere a gamei de optiuni. Astfel, majoritatea analistilor seriosi considera ca ascensiunea economica a Asiei (a Chinei, mai ales) este de nestopat, ca centrul de gravitatie economica al lumii gliseaza catre zona Pacificului. Acest fenomen se produce pe fondul unui progres tehnologic extraordinar (al absorbtiei si generarii de tehnologii informationale si comunicationale), al intensificarii schimburilor comerciale in Regiune. Ar fi numai o chestiune de timp pana ce aspectele monetare ale relatiilor economice (investitionale si comerciale) ar intra in atentia celor care iau decizii la nivel de politica nationala. Exista si precedente in acest sens. La ceva timp dupa izbucnirea crizelor financiare in cascada in Asia de Sud-Est, in a doua parte a deceniului trecut, Japonia a propus formarea unei autoritati monetare asiatice, care sa intervina atunci cand o tara din zona are dificultati cu balanta de plati.
Institutia monetara propusa de japonezi ar avea un rol de interventie in momente de criza, de monitorizare a situatiilor economice; pentru functionare ar avea nevoie de rezerve substantiale. De Silguy nu crede ca este de asteptat un rival al euro si dolarului, care sa vina din zona asiatica. Ca monede individuale, yen-ul japonez si yuan-ul chinez, mai ales cel din urma, ar trebui sa devina monede de rezerva folosite pe scara larga. Pentru ca sa functioneze o moneda comuna ar fi nevoie de convergenta reala si nominala intre tarile care ar dori sa adopte o asemenea solutie monetara. Dar un asemenea scenariu nu trebuie sa fie exclus, cum pare sa faca de Silguy. In fond, cele mai multe tari din regiune au monedele lor cvasilegate intre ele, chiar daca aceasta relatie este mijlocita de dorinta de a ramane competitiv pe piata nord-americana. Nu mi s-a parut convingatoare argumentatia oaspetelui francez cu privire la disputa istorica intre China si Japonia. Aici el pare sa uite ca Uniunea Europeana a avut ca menire sa termine rivalitatea istorica intre Franta si Germania. As mai adauga ca rezervele valutare ale Chinei si Japoniei se ridica la peste 1.500 miliarde dolari SUA in prezent - cele doua tari finantand mult din deficitul extern al SUA.
O moneda comuna nu ar aparea in regiunea Asiei. Daca China va continua sa se dezvolte ca in ultimele doua decenii, nu este exclus ca, peste un deceniu, moneda ei nationala sa fie utilizata ca valuta de rezerva de cele mai multe tari asiatice, de alte tari ale lumii. A gandi ca numai doua monede (euro si dolar) pot sa detina rolul de valuta de rezerva echivaleaza cu a crede ca lumea occidentala (Europa si SUA) este predestinata sa domine economic lumea pentru totdeauna. Acest gand poate deveni un ""wishful-thinking"".

Daca China va continua sa se
dezvolte rapid nu este exclus ca, peste un deceniu, moneda ei
sa fie utilizata ca valuta de rezerva de tari asiatice, de alte taria€¦