Exercitiu de sinceritate pe patul de spital

Discutiile dintre un medic, un pacient aflat in ultimele zile de viata si eventual, membrii familiei bolnavului trebuie sa ofere, conform specialistilor, cat mai multa informatie pentru toate partile implicate. Medicii trebuie sa tina cont de o serie de factori in momentul in care discuta ''subiecte delicate'' legate de ultimele zile de viata ale unui pacient. ''Asigurati-va ca aveti la indemana toate insemnarile privind bolnavul. Intrebati pacientul cine doreste sa asiste la discutie. Asigurati-va ca dispuneti de suficient timp deoarece astfel de discutii dureaza intotdeauna mai mult decat credeti sau decat sperati. De obicei, o vizita la domiciliu ofera mai multa flexibilitate''.
Acestea sunt cateva reguli pe care medicii trebuie sa le respecte in momentul in care intra in contact cu un bolnav aflat in ultimele zile de viata si cu familia acestuia. In acelasi timp, medicul trebuie
sa-i intrebe pe pacient si pe apartinatorii acestuia ce s-a mai intamplat de la ultima vizita. ''Pacientul poate sa para ca nu doreste sa stie mai multe, cand, de fapt, el se teme sa puna intrebari. Medicul trebuie sa prefateze discutia cu urmatoarele cuvinte: <>.
De asemenea, medicul trebuie sa observe daca pacientul doreste continuarea discutiei. Unii pacienti raspund printr-o atitudine de negare, altii prin manie, iar altii sunt profund tulburati de vestile aflate. Toate sunt reactii normale, dar greu de influentat. Medicul trebuie sa incerce sa afle care sunt temerile imediate ale pacientului. Unele sunt previzibile, cum ar fi teama de moarte sau de durere'', explica dr. Sever Cristian Oana.
Strategia ''directivelor prealabile'' presupune ca pacientul constient sa dea ''directive scrise privind cine, ce decizii sa ia in numele lui in cazul pierderii constientei, precum si care tratamente le considera acceptabile si care nu. Este o iluzie sa credem ca in acest fel se elimina problema. Pacientul insusi isi poate schimba parerea in cursul evolutiei bolii si poate sa doreasca tratamente pe care, initial, le considera inacceptabile. La randul ei, persoana imputernicita s-ar putea sa fie nesigura in ceea ce priveste optiunea pacientului sau pur si simplu sa nu poata lua o decizie clara''.
''Supravietuirea intr-o stare persistenta de absenta a constientei nu este o existenta umana semnificativa si poate fi mai rea decat moartea. Starile vegetative persistente nu necesita masuri avansate de terapie intensiva si nici macar de hidratare si hranire asistata. In cadrul ingrijirilor paliative ale pacientului muribund, hranirea si hidratarea asistata sunt necesare si utile, insotite si de celelalte masuri de curmare a suferintei si durerii'', precizeaza Oana.
In ''Oxford Textbook of Palliative Medicine'', eutanasia este definita drept ''terminarea deliberata si nedureroasa a vietii unei persoane afectata de o boala incurabila si in evolutie, care duce inexorabil la moarte''. In acest sens, eutanasia inseamna administrarea mortii muribundului. ''Aceasta defintie presupune ca terminarea vietii in acest fel a persoanei bolnave, in aceste circumstante, este motivata de compasiune. Terminarea vietii se aplica persoanelor afectate de o boala sau de o conditie care duce inexorabil spre moarte, chiar daca aceasta moarte nu este iminenta. Terminarea nedureroasa a vietii se va face prin administrarea parenterala sau orala a unei doze letale dintr-un medicament sau dintr-o combinatie de medicamente. Eutanasia este autoadministrata sau administrata de altcineva, de obicei personal medical. Eutanasia este voluntara sau nevoluntara si depinde de cererea bolnavului sau lipsa ei, ori de consimtamantul informat pentru terminarea vietii. Eutanasia asistata se produce cand o persoana bolnava doreste sa-si grabeasca moartea si cere ajutorul unor profesionisti din domeniul medical, pentru a obtine dozele letale ale medicamentului si instructiunile de folosire'', a precizat dr. Sever Cristian Oana.

---

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe