Presedintele si jucatorii

Presedintele Basescu ne-a anuntat inca din 2004 ca va fi un presedinte-jucator. A ales deci sa nu fie un arbitru. Daca e jucator, atunci se bazeaza pe coechipieri. Iar ceilalti jucatori de pe teren sunt adversarii. Ce faci insa atunci cand unul dintre jucatorii adversi iti propune sa te intalnesti cu el in vestiar, in pauza meciului? Ca sa-ti spuna ca e nemultumit de antrenorul tanar pe care il are, ca era mai bun ""batranul profesor"". Si ca el, jucatorul advers, e dispus sa joace pe invers pentru un rezultat nefavorabil, care sa duca la caderea noului antrenor.
Basescu, dupa felul cum joaca, nu e un oarecare. E clar capitanul de echipa.
Un altul ar fi refuzat de la inceput o astfel de intalnire. I-ar fi spus verde in fata adversarului: ""Auzi cocos, ce-mi propui tu este un blat ordinar. Si eu nu accept astfel de lucruri. Ia-ti talpesita!"". Presedintele-jucator nu a facut insa acest lucru. L-a primit la 23 mai 2005, la Cotroceni, pe adversarul Ioan Talpes. Intalnirea in sine era o aberatie politica. Dar una cu talc.
Generalul Talpes este un personaj apropiat lui Ion Iliescu. Si nu face nici o miscare importanta fara a se sfatui cu ""batranul"". Un istoric militar cu trecut interesant, apropiat de nume sonore inainte de 1989, Talpes s-a alaturat lui Iliescu chiar din 1990. A fost consilier prezidential, apoi seful spionajului timp de cinci ani, ambasador la Sofia in mandatul lui Constantinescu si, din 2001, consilier prezidential pe probleme de securitate al lui Ion Iliescu. In aceasta capacitate, el a beneficiat de rapoarte si note informative din partea serviciilor secrete. Pe baza acestora, el prezenta presedintelui chestiunile esentiale privind siguranta nationala. Cei mai importanti contributori erau SRI, SIE, DGIA. Serviciul de informatii al Ministerului Administratiei si Internelor - DGIPI nu se prea omora cu informarea presedintelui. Grosul rapoartelor acestei structuri se ducea spre Palatul Victoria. MAI era condus de Ioan Rus, eminenta cenusie a grupului de la Cluj, marele sprijinitor al lui Nastase. La vremea aceea. Relatiile dintre Palatele Cotroceni si Victoria s-au deteriorat rapid. Cauzele sunt multiple. Detinerea efectiva a puterii era miza, cu efectele colaterale bine cunoscute: afaceri mari, informatii bune, influenta in partid.
Relatia dintre reprezentantii palatelor devenise una extrem de tensionata. Iliescu si Nastase nu se puteau confrunta fatis. Lupta se purta prin intermediari. Talpes era in pole-position la Cotroceni. Serviciile secrete i-au atras atentia de nenumarate ori lui Nastase, verbal si scris, ca persoane din anturajul sau sunt corupte si fac trafic de influenta. Fostul premier nu a luat taurul de coarne, iar situatia a ramas tensionata. Informatiile serviciilor au ajuns in mod evident si la Talpes. Care, in cazul Patriciu, a intocmit o ampla nota-raport pentru a fi trimisa Parchetului National Anticoruptie. Pe baza acelei note, Patriciu a fost arestat si anchetat in primul an al regimului Basescu. Adrian Nastase a declarat ca atacul impotriva sa ""a fost construit in special intr-o anumita zona a puterii, o zona care a atacat PSD si pe mine atunci cand eram la guvernare (...) E vorba de o unitate speciala, care foloseste bazele de date din zona serviciilor de informatii"".
Ce alta zona a puterii il lucra pe Nastase cand era premier? Evident, Palatul Cotroceni. Cine avea acces la bazele de date ale serviciilor si insaila rapoarte pe baza lor? Cine nu s-a impacat niciodata cu schimbarea lui Ion Iliescu din fruntea PSD? Cine a demisionat din partid si s-a dus glont la Basescu ""sa-i anunte pozitia sa politica si sustinerea actiunilor statului care vor genera democratie si integrare europeana""? Si cum principala problema de integrare europeana a Romaniei este coruptia, Talpes s-a gandit sa dea o mana de ajutor actualei puteri. Inteligent, abil, maestru al miscarilor de culise, generalul joaca la off-side, impotriva fostilor coechipieri. Cu binecuvantarea lui Ion Iliescu.

---

Despre autor: