De la 1 ianuarie, Austria detine presedintia Uniunii Europene. Era cat pe-aci ca mandatul britanic sa se sfarseasca fara o rezolvare a problemei bugetului UE, ceea ce ar fi complicat sarcina Vienei. Si asa este necesar ca Parlamentul European sa valideze acest buget. Reamintesc ca Bugetul, ce acopera anii 2007-2013, aloca Romaniei cca 28 de miliarde de euro ca fonduri structurale si de coeziune.
Mandatul austriac are loc intr-o perioada care ar trebui sa dea un raspuns lipsit de echivoc privind aderarea Romaniei in 2007. In luna mai ar fi acest moment, cand se asteapta raportul Comisiei Europene. Acest raport are importanta mare, desi decizia finala ramane a Consiliului European - unde conteaza mult daca tarile cu cea mai mare greutate in Uniune ne vor da sustinerea necesara. Dupa castigarea de catre Erste Bank a cursei pentru preluarea Bancii Comerciale Romane (cea mai mare banca comerciala autohtona), Austria a devenit tara ce aduna cele mai mari investitii in Romania; participatiile capitalului austriac sunt decisive in industria petrolului, cea bancara, in asigurari, alte ramuri industriale. Intr-un anume sens, prezenta acestui capital in economia noastra ancoreaza Romania mai strans in Mittel Europa (Europa centrala). Esential este ca inserarea intreprinderilor autohtone in retele industriale din aceasta regiune, in cele europene, sa induca transferul de tehnologii performante, cresterea productivitatii, formarea de locuri de munca, cresterea veniturilor cetatenilor romani. Este de asteptat ca atitudinea Vienei fata de Bucuresti sa fie modelata si de ponderea capitalului austriac in economia noastra; ma refer, pe de o parte, la interesul ca Romania sa fie parte a Uniunii, sa beneficieze de asistenta pentru a-si dezvolta infrastructura, astfel incat activitatea economica de ansamblu sa progreseze; pe de alta parte, am in vedere rezervele pe care le au numerosi cetateni austrieci fata de extinderea Uniunii, care ar putea fi atenuate de atitutudinea oficialilor de la Viena fata de Romania. Nu mai vorbesc de faptul ca o Romanie care se dezvolta, nu ar mai fi furnizor masiv de forta de munca ce poate speria unele dintre tarile vest-europene. Agenda mandatului austriac trebuie examinata si prin alte repere, nu lipsite de semnificatie pentru noi. In fond, agenda Europeana va fi tot mai mult internalizata de politicile noastre publice. Austria face parte din grupul de tari (alaturi de Olanda, Suedia, etc), care nu agreeaza ideea ca ""granzii"" sa decida singuri in problemele majore. Aceasta pozitie este probabil sa fie afirmata la diverse reuniuni. Tot Austria, adesea, a reprosat tarilor mari ca ceea ce se pretinde de la tarile mai mici in privinta respectarii regulilor de la Maastricht (Pactul de Stabilitate Financiara) paleste atunci cand este vorba de Paris, sau Berlin. Disputa ruso-ucraineana a fost un semnal ca trebuie sa se defineasca mai bine politica energiei in Uniune. In fapt, gazoductul ce urmeaza sa fie construit pentru a transporta gaz natural din Rusia spre Germania pe sub Baltica se bizuie mai mult pe un aranjament bilateral. Este o realitate ca Berlinul vede Rusia ca un mare furnizor de materii prime si energie pentru firmele germane, mari exportatoare in lume. Din acest punct de vedere se poate vorbi de un parteneriat economic strategic intre Berlin si Moscova. Dar Germania este membru de frunte al Uniunii si sunt directii de actiune strategica care trebuie stabilitate la nivel comunitar. Austria, cred ca va impinge spre o abordare multitalerala a problematicii energiei. Tot cum cred ca Viena va stimula discutiile privind colaborarea in prevenirea extinderii gripei aviare si raspunsuri comune la dezastre naturale provocate de cutremure, inundatii, sau alte efecte ale incalzirii globale. Nu in cele din urma, Austria va sprijini eforturile pentru ca tarile balcanice sa se apropie de Uniune. Viena are un interes economic si politic funciar aici. Aceasta s-a dovedit si in perioada cand seful diplomatiei austriece a fost Alois Mock (acum cca doua decenii) si, mai tarziu, cand Erhard Busek a preluat conducerea Pactului de Stabilitate pentru Balcani. Nu mai amintesc de rolul capitalului austriac in sud-estul Europei. Unele ziare occidentale vorbesc chiar de refacerea, pe cale economica, a ""imperiului austro-ungar"". Nu terminologia conteaza aici. Fapt este ca firmele austriece sunt foarte active in Balcani, asa cum firmele germane sunt foarte prezente in Europa Centrala si aiurea. In Europa (UE) exista o dinamica a sferelor de influenta, care impletesc interese politice si economice. Pentru Romania importa cel mai mult ca perioada mandatului austriac sa se soldeze cu beneficii diplomatice exceptionale, cu un raport favorabil al Comisiei Europene. Intr-o perspectiva mai larga, ne intereseaza ca economia noastra sa capitalizeze la maximum investitiile austriece la noi, in folosul cetatenilor romani. Dar aceasta depinde de inteligenta celor care gestioneaza politica publica autohtona (PS. Guvernul roman ar trebui sa rediscute cu cel austriac chestiunea redeventelor Petrom).