""Pe pamant vii cu un dar, cu o menire"" Pe langa numeroasele creatii simfonice, lucrari camerale sau vocal-simfonice, a compus si muzica electronica, de film, pentru teatru si tv. De mic copil a stiut ca muzica este menirea lui in viata. Compozitorul Anton Suteu are astazi motive de dubla aniversare: implineste 59 de ani si il sarbatoreste pe Sfantul Anton. ""Totdeauna, noul an de viata care incepe il inchin lui Dumnezeu si ma rog Lui sa pot sa reusesc sa-i fac voia si sa le pot fi de folos oamenilor. Sa fac ceva pentru cei din jur, sa-i ajut, este pentru mine cel mai important lucru. E o zi speciala, pentru ca ma numesc Anton si sunt nascut de Sfantul Anton. Parintii mei au decis ca mama sa ma avorteze. In preziua avortului au avut acelasi vis. Sfantul Anton, cel catolic, de Padova, li s-a aratat la amandoi si le-a spus: «Nu-l omorati pe acest copil, pentru ca il trimit pentru bucuria oamenilor». Si iata ca fac muzica. S-au trezit, si-au povestit visul si au hotarat ca mama sa nu mai faca avortul. Cand m-am nascut, moasa a zis: «Ati nascut un baiat voinic, sanatos la zi mare!». Cand s-au uitat in calendarul ortodox, in acea zi era Sfantul Antonie cel Mare. Le datorez enorm celor doi Sfinti Anton. Eu cred ca nimic nu e intamplator. Pe plan profesional, am avut multe momente care m-au bucurat: cand am dirijat Orchestra «Santa Cecilia» din Roma sau cand am scris muzica pentru prima Olimpiada francofona. Am fost medaliat de Hassan al II-lea al Marocului. Aceste momente le reeditez aproape zilnic. Cand compun sunt in preajma acelor sentimente si trairi. Cel mai mare regret al meu este ca trece timpul foarte iute. Mi se pare ca s-a comprimat. Poate e de vina si monotonia asta a timpului sau malaxorul in care suntem tot timpul bagati. In orice caz, in momentul in care stau si compun, timpul are alte dimensiuni. Un minut in muzica e foarte mult. Nu e ca un minut din viata unui om. Arta e una singura. Difera limbajele de exprimare. La trei ani am cerut un bat si o ladita, pe care m-am si urcat si am inceput sa dirijez «Preludiile» de Liszt, singur, nevazand dirijori sau orchestre. Pe pamant vii cu un dar, cu o menire. Acesta a fost momentul decisiv din viata mea, ca m-a ridicat Dumnezeu si mi-am cerut meseria: eu vreau muzica. Asa si-a dat mama seama ca am un talent innascut si mi-am inceput educatia muzicala de foarte devreme, pentru ca fara munca si sacrificii degeaba ai talent. Cand am dat la Conservator, am dat fara vointa mea la pian. Mama isi dorea sa fiu pianist. Am fost sfatuit de un profesor sa fac ce vreau eu, ce-mi place in viata, iar mie imi placea sa fac compozitie. Am cantat cat am putut eu mai rau la examenul de pian si am ajuns cu dosarul la facultatea teoretica, unde am intrat printre primii."" SENZATIE
""Cand compun sunt in preajma acelor sentimente si trairi. Cel mai mare regret al meu este ca trece timpul foarte iute. Mi se pare ca s-a comprimat. Poate e de vina si monotonia asta a timpului sau malaxorul in care suntem tot timpul bagati. In orice caz, in momentul in care stau si compun, timpul are alte dimensiuni"" - Anton Suteu, compozitor