Un cotidian cu antene solide in adancurile PSD a tiparit sambata, 14 ianuarie 2006, stirea ca Mircea Geoana, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc si alti lideri social-democrati s-au dus la Ion Iliescu, mai precis, la cabinetul senatorial al acestuia, pentru un sfat de criza pe tema scandalului Nastase.
Adevarata sau nu, stirea e credibila. Altfel spus, n-ar fi nimic nefiresc in gestul liderilor PSD de a merge la Ion Iliescu pentru a-i cere sfatul.
Aceasta, deoarece, mai mult ca niciodata, in acest moment de criza dramatica se vede clar ca PSD-ului ii lipseste Ion Iliescu.
Sau, ma rog, un lider precum Ion Iliescu.
Sa ma explic.
In aprilie 2005, o conspiratie interna, peste care s-a suprapus emotia creata de o presiune mediatica mai mult sau mai putin interesata, a facut ca Ion Iliescu sa nu mai revina in fruntea partidului, asa cum, de altfel, se angajase cu un an in urma forul suprem de decizia Congresului.
Indiferent de reactiile publice ale unor lideri PSD, Ion Iliescu era pentru toti liderii marcanti ai partidului Ayatolahul, Tatal. Toti, de la Adrian Nastase pana la Mircea Geoana, cand facusera ochi in politica romaneasca il gasisera pe Ion Iliescu sef al Partidului. Ion Iliescu faurise PDSR, devenit ulterior PSD. Ion Iliescu fusese locomotiva care trasese partidul in doua alegeri parlamentare decisive. Majoritatea liderilor intrase in FSN sau in PDSR sau in PSD, pentru a respecta succesiunea in timp, sub atenta grija a lui Ion Iliescu. Ion Iliescu isi pastrase autoritatea asupra PSD chiar si in ultimii ani ai guvernarii Adrian Nastase, caracterizati prin tentativa fostului premier de a lua in mainile sale fraiele formatiunii.
Pastrand proportiile, Ion Iliescu era pentru PSD ceea ce a fost Nicolae Ceausescu pentru PCR. Sau Petre Roman mai intii si Traian Basescu mai apoi pentru PD, sau Corneliu Vadim Tudor pentru PRM. Sau cum ar fi putut fi, daca orba lui Viorel Catarama u punea partidul in mainile lui Traian Basescu, Theodor Stolojan.
Singurul din PSD care il putea inlocui pe Ion Iliescu, din punctul de vedere al autoritatii, desigur, era Adrian Nastase. Fusese prim-ministru si presedinte al PSD timp de patru ani. Timp suficient pentru a-si aduce, la randu-i, oamenii sai in partid, dar mai ales pentru a crea distanta absolut necesara in Romania nostalgiei dupa Ceausescu dintre Lider si ceilalti lideri.
La Congresul PSD a fost ales insa Mircea Geoana. Cum putea fi mai rau. Si nu pentru ca fostul ministru de externe n-ar avea talent politic, ci pentru ca n-avea nici una dintre datele de biografie care sa-l detaseze automat in liderul de tip Iliescu. Dupa Congres, troica aleasa ¤ Mircea Geoana, Adrian Nastase, Miron Mitrea ¤ s-a angajat la o conducere in echipa.
Recunosc sincer ca m-am numarat printre cei convinsi ca experimentul conducerii de catre o echipa a unui partid precum PSD si nu de catre un Lider va fi un succes. Deschizand calea unei noi etape in istoria partidelor politice postdecembriste, cea a conducerilor in echipa, semn clar al sfarsitului unei ere in Romania de dupa Ceausescu.
Din nenorocire, m-am inselat. De la Congres si pana acum, PSD n-a fost condus nici de o echipa, nici de un Lider de tip Ion Iliescu. Paralizia PSD ca partid de Opozitie, stagnarea in sondaje si-au avut cauza nu atat in bataliile din interiorul conducerii, cat mai ales in absenta unei conduceri. O conducere ferma, in stare sa asigure PSD rapiditatea si creativitatea reactiilor la provocarile tot mai imprevizibile ale realitatii.
Dar, ma rog, cu timpul poate, Mircea Geoana ar fi reusit sa se afirme in ipostaza de Lider de tip Iliescu prin detasarea de ceilalti colegi, multi dintre ei profesori de PSD cand Mircea Geoana mergea la gradinita partidului.
A venit insa criza provocata de scandalul Adrian Nastase.
Adrian Nastase nu e un lider oarecare. Nici macar un lider oarecare al echipei din fruntea partidului. E cel pe care multi il vedeau luandu-i locul lui Ion Iliescu. E cel care, prin toate gesturile publice de la congres incoace, a aparut in ipostaza daca nu de sef al lui Mircea Geoana, atunci macar de egal al presedintelui PSD.
Intr-o asemenea situatie, transarea cazului nu poate fi facuta decat de cineva care se bucura de o autoritate incontestabila in PSD.
De cineva in genul lui Ion Iliescu.
Acest cineva ar putea decide rapid daca partidul il apara pe Adrian Nastase sau daca ii spune sa plece.
In absenta unui Lider in genul lui Ion Iliescu, transarea cazului risca sa fie amanata si, mai grav, in conditiile echilibrului de forta de la nivelul conducerii, sa fie subiectul unor incredibile tulburari interne in PSD.
Cu efecte incalculabile asupra viitorului PSD.

N.B. Locul lui Ion Iliescu poate fi luat de organele de ancheta. O transare a cazului fie prin absolvirea, fie prin inculparea lui Adrian Nastase, ar clarifica lucrurile.
Tare ma tem insa
ca organele de ancheta
au tot interesul politic
sa taraganeze ancheta!