Anul trecut vorbeam despre 2006 ca fiind un an al infrastructurii. De fapt, imi exprimam speranta ca prioritatea 0 a lui 2006 va fi infrastructura. Si iata ca acum se intampla acest lucru. Decizia Guvernului de a pune accent pe infrastructura arata ca obiectivele prioritare ale Romaniei sunt tratate cu responsabilitate. Din acest punct de vedere, 2006 ar putea fi considerat un moment de cotitura, intrucat fondurile din privatizare nu vor mai fi orientate spre consum, ci spre investitii publice, care vor genera, in timp, dezvoltarea economica.
Investitiile in infrastructura, dezvoltare rurala, educatie, cercetare, agricultura sau sanatate sunt in primul rand o necesitate, nu doar o incercare de a raspunde unor cerinte de integrare in Uniunea Europeana. Astfel de investitii ar fi trebuit sa fie de mai multa vreme cap de afis in alocarea fondurilor, mai ales ca beneficiile de pe urma lor sunt foarte mari. Nici nu realizam poate ce inseamna un drum civilizat, un sistem de alimentare cu apa, o retea de canalizare pentru o zona cu potential turistic ridicat. Infrastructura este un motor pentru economie. Orice investitor urmareste sa se plaseze in zone unde exista utilitati si drumuri de acces civilizate. Dezvoltarea infrastructurii nu numai ca atrage investitorii, dar genereaza si locuri de munca. Pe de o parte, este nevoie de forta de munca pentru a viabiliza anumite zone de interes economic, iar pe de alta parte, este vorba de locurile de munca pe care le creeaza companiile care dezvolta diverse activitati economice.
Prioritatile de investitii sunt strans legate, fara indoiala, si de integrarea in Uniunea Europeana, infrastructura fiind unul din capitolele la care suntem deficitari. Avem drumuri proaste, avem orase mici care nu dispun de alimentare cu apa si canalizare, iar in cea mai mare parte a satelor nu exista apa curenta. Nu mai vorbim de faptul ca mai avem de lucru la reabilitarea infrastructurii afectate de inundatiile care au avut loc anul trecut.
Insa dezvoltarea rurala nu este doar o componenta importanta pentru integrare, este in primul rand o necesitate a economiei. Dezvoltarea durabila a satelor se impune, tinand cont de conditiile specifice ale Romaniei: spatiul rural reprezinta cam 80% din suprafata totala a tarii si cuprinde 45% din populatie.
Cea mai mare parte a satelor se confrunta cu dificultati din cauza ca nu dispun de infrastructura: din 13.000 de sate care formeaza spatiul rural doar 3.300 dispun de alimentare cu apa, iar starea multor drumuri este departe de ceea ce are nevoie mediul rural pentru dezvoltare. Din acest motiv, satele nu sunt atractive pentru investitori, in ciuda faptului ca in mediul rural exista potential foarte mare pentru dezvoltarea turismului. Iata cateva argumente pentru a sustine din plin infrastructura.
Problemele legate de infrastructura trebuie privite insa si din perspectiva dezvoltarii regionale, care, la nivelul Uniunii Europene, are la baza conceptul de coeziune economica si sociala, urmarind sustinerea regiunilor ramase in urma si diminuarea discrepantelor care le separa de zonele mai dezvoltate. Problemele ce tin de infrastructura trebuie abordate prin prisma unui concept strategic de dezvoltare spatiala, a unei strategii coerente, bazata pe coeziune sociala, economica si teritoriala. Daca exista o strategie, atunci si proiectele ce vor fi realizate au sanse mult mai mari de a obtine finantare atat de la buget, cat si din fonduri europene.
Chiar daca infrastructura este prioritara in alocarea fondurilor, intr-un an nu se pot face salturi miraculoase. Dar este foarte important ca momentul in care ne vom integra in Uniunea Europeana sa ne gaseasca pregatiti pentru a absorbi fondurile structurale la care Romania va avea acces. Stim bine cu totii cat de greu a fost sa accesam fonduri de pre-aderare din cauza ca nu au existat proiecte viabile. Din aceasta lectie sper ca am invatat cu totii, pentru a nu repeta aceste greseli si pentru ca in 2007 sa avem proiecte bine fundamentate atat tehnic, cat si financiar. Altfel nu vom putea avansa prea mult spre conditiile existente in tarile UE.