Expresia lui Horatiu ""ab ovo usque ad mala"" - ""de la ou pana la mere"" a devenit celebra in timp, dat fiind faptul ca ea caracteriza masa de seara a romanilor. Preparatele servite intre ou si mere erau stropite din belsug cu vin indulcit cu miere.

Principala masa a zilei la romani era masa de seara, cena. Intre frugalitatea mesei de seara din primele secole ale republicii si luxul de la ospetele patricienilor (nobililor), cand au inceput sa curga bogatiile spre Roma, exista un contrast izbitor. De remarcat ca masa de seara, ca eveniment monden, a luat locul bailor o data cu relaxarea moravurilor. Baia devenea astfel o pregatire pentru a savura placerile cenei. Masa de seara avea trei etape principale in desfasurarea ei: aperitivul sau gustarea, masa propriu-zisa si desertul.
GUSTARE. Din ce consta aperitivul sau gustarea? Feluri de mancare usoare si preparate astfel pentru a deschide pofta de mancare. Oul ocupa un loc de frunte printre bucatele gustarii. Cu el se debuta, iar fructele, in special merele, anuntau sfarsitul cenei. S-a pastrat expresia lui Horatiu, devenita proverbiala, ""ab ovo usque ad mala"" - ""de la ou pana la mere"". La gustare, ouale erau insotite de legume, precum castraveti, nalba, sfecla, sparanghel, varza, dar si de ciuperci si peste sarat. Ca bautura se consuma vin, indulcit cu miere de albine. Mierea ocupa un loc de seama in alimentatia latinilor, ea fiind folosita atat la prepararea mancarurilor, cat si a prajiturilor.
Cena pentru cei saraci nu avea aperitiv. La mesele celor bogati, in functie de fastul ospatului, cena avea mai multe etape: prima cena, altera, tertia si asa mai departe. Gazda avea o lista dupa care anunta oaspetilor preparatele si ""indicatii pretioase"" de natura gastronomica. Ca feluri principale de mancare erau preparatele din carne (de pasare, de animale mari, de peste sau vanat). Se serveau fierbinti si erau aduse la masa in vase speciale care aveau in partea de jos un mic cuptor cu carbuni de mangal. Se bea vin, dar in cantitati moderate.
OBICEI. La desert se consumau fructe uscate si alimente picante care sa provoace setea. Bautura devenea, in aceasta parte a mesei, principala preocupare a convivilor. Prin tragere la sorti, se alegea un amfitrion care stabilea proportia in care sa se amestece vinul cu apa si la ce intervale de timp sa se bea. Acest obicei grecesc se impamantenise atat de bine la romani, incat Cicero il considera stramosesc. Se rosteau toasturi, atat in cinstea celor prezenti, cat si a celor care lipseau. Cand se inchina o cupa cu vin in cinstea unui comesean, uratorul o bea toata, apoi o umplea si o dadea celui urat spre a face acelasi ritual.
Cena obisnuita se termina, in timpul verii, inainte de apusul soarelui, iar iarna, o data cu lasarea noptii. Ospetele fastuoase durau pana la miezul noptii sau, uneori, pana dimineata.
Memento mori. In timpul acestor petreceri vesele nu lipsea gandul mortii, care devenea un indemn, pentru convivi, sa se bucure de clipele efemere ale vietii.