Pentru un cititor atent al Vechiului Testament, episodul lui Iona rezerva o surpriza: prorocul e pedepsit de Domnul sa stea trei zile in pantecele unui peste urias, el se roaga cu patima, isi descrie situatia si pedeapsa, pomeneste de apele marii, de ierburile din adanc, dar nu spune o vorba despre pestele in care se afla. Pentru Iona, pestele nu exista.
Daca ne intoarcem spasiti in contemporaneitate, observam un alt lucru de mirare: pentru actualii conducatori ai Romaniei coruptia nu exista ca fenomen al prezentului. Premierul Tariceanu constata deunazi, cu mandrie, ca in 2005 nu a fost semnalat nici un caz de coruptie, in vreme ce presedintele Basescu transmite saptamanal lumii intregi ca nu mai e cazul sa discute despre coruptia romaneasca decat la timpul trecut. Pentru ideologia oranj coruptia e un fenomen istoric, ea nu are la baza mecanisme sociale si economice, birocratii si probleme administrative, ci doar perversiunea unor oameni, ati ghicit, membri PSD. Odata plecat de la putere PSD-ul, dispare coruptia. Iar tot ce le mai ramane de facut noilor guvernanti e sa-i fugareasca pe perversi, numiti pe europeneste ""pestii cei mari"".
Aici revenim la Iona. Si Tariceanu, si Basescu stau in burta pestelui cel mare si nu-l baga in seama. Vorbesc despre altceva. Incearca sa ne convinga de faptul ca ne aflam cu totii pe un iaht nou-nout, cu un inevitabil carmaci mester. Chiar in aceste zile, tot ce sta in umbra Aliantei D.A. incearca sa ne spuna ca, daca nu ne vom integra in UE la 1 ianuarie 2007, de vina e coruptia PSD si felul in care functioneaza justitia PSD. De fapt, ca sa simplificam lucrurile, tot ce e rau e de la PSD. In felul acesta, actualii guvernanti au aceeasi legatura cu realitatea ca un copil care crede inca orbeste in bau-bau.
In realitate, obsesivul ""peste mare"" e un intreg sistem care genereaza si va genera coruptie prin saracie, prin birocratie, prin lacune si portite legislative, prin inegalitati de sanse, prin reforme rau gandite, rau aplicate si, oricum, mereu reluate de la inceput, spre bucuria smecherilor de pretutindeni. Daca recunoastem existenta acestui animal monstruos, atunci avem o sansa sa ajungem la mal, pentru ca putem actiona asupra lui la timp, tinand cont de realitate. Daca conchidem, doct, ca pestele nu exista, nu mai e nici o sansa, pentru ca nu apar solutii acolo unde nu e recunoscuta, macar, problema. Daca afirmam, senin, ca pestele cel mare sunt liderii politici sau administrativi din trecut, carora le tot deschidem dosare televizate, nu avem de-a face cu o actiune judiciara, ci cu o manipulare politica. Pescuind ""mari rechini"" ca sa faca pe plac raportorilor europeni si sa umple cum trebuie prima pagina a ziarelor, Alianta D.A. uita complet marele ocean de probleme in care inoata si rechinii, si sardelele si care permite existenta coruptiei. Rechinii lui Basescu sunt numai aripioara de la suprafata a adevaratului peste mare.
In fond, ce poate crede omul de rand despre viziunea roz a premierului, cand el e nevoit sa dea in continuare spaga in multe maini intinse generos, dar, spre deosebire de trecut, nimeni nu mai pare a baga asta in seama (daca mai iese vreun caz la iveala, cu siguranta e vorba de vreun pesedist deghizat pervers in portocala). Sau, cand omul vede cum defileaza in ziare afacerile imobiliare ale mai marilor zilei, case luate dubios de la stat, case vandute dubios catre stat, case obtinute dubios in justitie. Cati pesedisti trebuie arestati pentru fiecare afacere necurata a unui actual guvernant?