Nu exista, la noi, tragedie, accident, rupere de turloaie individuale sau colective care sa nu plonjeze intr-un final previzibil, in bascalie groasa. Totul devine umoristic. Imi amintesc vremea cutremurului din a€™77. Nu se stinsesera inca gemetele de sub daramaturi ca aparusera bancurile. Spiritul colectiv, incapabil de o sfortare salvatoare, fabrica in serie bascalie damboviteana. Cofetaria ""Casata"", faimoasa pentru inghetata ""Profiterol"", fusese deja poreclita ""Tasata"". Te fac un ""Profiterol"" la ""Tasata""?! Era cel mai nevinovat banc dintr-o productie pe cat de spumoasa, pe atat de lugubra.
Pe Valea Oltului, in Defileu, s-au pravalit acum doua saptamani cativa bolovani astupand momentan calea ferata si panglica rutiera. Un accident de rutina pe soselele care fierastruiesc muntii, tinandu-se cel mai adesea dupa o cale de ape. In milioane de ani apa despica felii tortul de cremene al stancilor, operatie la care omul se opinteste, asuda si da in branci fara folos. Oricum accidente similare se petrec si in Alpi, si in Pirinei, si in Caucaz sau Tatra. La noi insa ca la nimeni. Miticismul autohton a pudrat cu o faina propagandistica intreaga tarasenie. Ministrul Transporturilor, fiinta rudimentara, uns in functie pentru meritul singular de a fi prieten cu presedintele tarii, s-a infiintat la fata locului nu pentru a rezolva ceva, ci pentru a da declaratii de presa belicoase. S-a fatait inutil de colo-colo, incurcandu-i pe muncitori, pana cand era sa-i cada un pietroi in cap. Doua treimi din Romania au fost izolate. O interventie eficienta, temeinica, organizata ar fi rezolvat in 24 de ore un caz ajuns pana la urma chiftea politica in farfuria presedintelui. Cine altul decat presedintele nostru putea administra o asemenea calamitate? Intr-o lume de incapabili, de netoti, de mitici pusi pe chiolhanuri, cine poate fi salvatorul? Eu, Traian Basescu! Imbracat ca bufonul regelui, purtand pe cap un fes de baiat de tejghea, presedintele Romaniei - pe care-l numeam intr-o precedenta tableta - ""peste pirania al imaginii"" - n-a iertat nici surparea de bolovani de la Caineni. In timp ce cucoana presedintelui, doamna Maria, viziteaza, ca predecesoarele cu sceptru, manastirile valcene, minunandu-se la sfintii zugraviti pe peretii lacaselor din Horezu, Dintr-un Lemn, Govora sau Cozia - seful statului asuda intr-un program de 20 de minute zilnic in care are-n-are treaba, pe la Caineni. Brodeala dracului, televiziunile toate sunt acolo cu tunul lentilelor pe presedinte. Da din maini, da din vorbe, da din fes si pleaca lasand natiei ideea ca pana la urma cineva trebuie sa rezolve si drobul de sare din Valea Oltului. In rest, presedintele are un progam de voie, din care, imi spune cineva, nu lipsesc descinderile turistice in bogatele crame ale zonei. Cand e ostenit se culca belfer in patul lui Ceausescu de la Olanesti. Presedintele actual, pe caile secrete ale visului, imprumuta pesemne din tehnicile longevivului dictator.
Rezolvarea surparii de la Caineni a devenit un cosmar. De mai multe zile se joaca dezgustator o opereta politica. Atunci cand nu mai cad pietre, muntele e dinamitat din nou pentru alta surpare, pentru alta vizita istorica, pentru alta interventie caraghioasa. Circulatia va fi reluata cand se va fi copt indeajuns prestigiul de salvator providential al presedintelui. Ieri a zis ca azi. Si asa, pesemne, va fi. Prabusirea de pietre de pe Valea Oltului, accident costisitor pentru viata a sute de mii de oameni si generator de imense pagube economice, a devenit un nou pretext de inginerie a imaginii pentru intaiul, cum zicea cineva, ""tasti-basti al tarii"".