Astazi este ultima dintre Sarbatorile crestine de iarna: Sfantul Ioan, cel care l-a botezat in apele Iordanului pe Iisus Hristos. Peste 10% dintre romani poarta numele Ion/Ioana sau derivate din acestea. Tuturor Jurnalul National le ureaza La multi ani!

Dupa marele praznic al Botezului Domnului, biserica a randuit ca a doua zi sa fie sarbatorit cel care s-a invrednicit sa fie Botezator al Domnului, Sfantul Ioan. Aceasta zi incheie ciclul Sarbatorilor crestine de iarna.

Despre el a spus Hristos ca ""nici unul din cei nascuti din femeie nu s-a ridicat mai mare"". El, Sfantul Ioan Botezatorul, ultimul mare profet al Vechiului Testament si primul din Noul Testament, a avut privilegiul de a-l boteza pe Cel in numele Caruia ne botezam noi astazi. Ioan pregatea calea Lui, invatandu-i pe oameni sa-si recunoasca pacatele si sa se boteze spre a fi iertati. Cand l-a vazut pe Hristos venind la Iordan, s-a infricosat si s-a smerit spunand ca el insusi are nevoie sa fie botezat de catre Domnul si nu invers. Dar a auzit cuvintele: ""Lasa acum, ca asa se cade a implini toata dreptatea"". Si s-a facut Botezator al Domnului.
PORTRET. Despre personalitatea marelui sfant si despre rolul sau in istorie, ca si in vesnicie, vorbeste parintele Dan Nicolau, preotul paroh al Bisericii Pogorarea Sfantului Duh (Sega I) din Arad: ""Sfantul Ioan este rodul rugaciunilor parintilor sai, Zaharia si Elisabeta. Mai mult, ingerul il vesteste pe Zaharia ca pruncul sau «inca din pantecele mamei sale se va umple de Duhul Sfant» (Luca 1, 15). Toata viata si-a petrecut-o in pustia din partile Iordanului, acolo unde cu greu crestea firul de iarba si unde traiau serpi, lei si alte animale specifice pustiului. Era un tinut neprimitor si arid. Sfantul Ioan se hranea cu lacuste si miere salbatica si umbla imbracat intr-o piele de animal, intr-un cojoc. Era un om aspru, aspru cu el insusi, aspru si cu ceilalti. Totusi, nu era lipsit de intelegere si echilibru. Un autor crestin spune ca Sfantul Ioan era mare si prin sfintenia vietii sale, o viata inchinata integral slujirii lui Dumnezeu si oamenilor. Sfintenia vietii sale a facut ca Biserica sa-l numeasca «om ceresc si inger in trup», iar in iconografia crestina este pictat cu aripi"".
INNOIRE. De unde stia Ioan ca trebuie sa boteze multimile si de ce? El singur marturiseste ca ""Cel ce m-a trimis ca sa botez cu apa, Acela mi-a zis"", intelegand prin aceasta ca insusi Dumnezeu i-a descoperit in pustie ce trebuie sa faca pentru a pregati calea venirii lui Iisus.
Parintele Dan Nicolau detaliaza: ""Tema prioritara a predicii sale era pocainta: «Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor» (Matei 3, 2), iar botezul practicat de el era un botez al pocaintei. Ce era pocainta? Metanoia - schimbarea mintii, schimbarea vietii"". Acelasi parinte schiteaza mai departe portretul marelui prooroc: ""Sfantul Ioan Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului a avut, intru adevar, o viata autentica de profet. Un teolog roman spune ca El nu a trait pentru sine, ci pentru Dumnezeu. Om fiind, «a vrut sa se implineasca in Dumnezeu», de aceea a trait «viata lui Dumnezeu». Mai mult, «nimeni nu s-a apropiat de Dumnezeu ca el. Nimeni n-a ajuns sa puna mana pe crestetul lui Dumnezeu». Potrivit frumoasei afirmatii a Sfantului Ioan Damaschin, pentru cei cu «simtul vietii vesnice», eternizarea acestei intalniri «fata catre fata», inseamna ca «Dumnezeu vine in suflet, iar sufletul se stramuta in Dumnezeu». Prestanta staturii morale a Sfantului Ioan Botezatorul este coplesitoare, daca avem in vedere ca din momentul in care Iisus isi incepe activitatea de vestire a Evangheliei Sale si de rascumparare a umanitatii pacatoase, se raspandeste zvonul ca El ar fi Sfantul Ioan inviat. Paradoxala si semnificativa inversare a cauzei cu efectul produs de ea!"", conchide parintele Dan Nicolau.

LA MULTI ANI, IOANE!