Filmele serii

O FORMA DE SENILITATE cu o adiere de sublim profesional: medicul de optzeci si cinci de ani, care, in fiecare dimineata, la opt fix, vine la spital si e indignat fiindca niste necunoscuti nu-i permit sa intre in sala de operatii. ""Dar ma asteapta pacientii mei - spune el - ce-or sa creada despre mine daca nu ma lasati sa-mi fac treaba?"" Un timp, ginerele a vrut sa-l incuie in camera, dar a renuntat, deoarece fostul mare chirurg nu face rau nimanui. Asteapta cat asteapta in usa salii, unde a operat decenii de-a randul si, cand nu-i mai da nimeni atentie, se intoarce acasa si ramane cu privirea in gol, la biroul sau, toata ziua.
UN REPORTAJ, LA UN POST TV, despre o comunitate romaneasca lucrand de ani multi in Spania. Numai chipuri luminoase de oameni binecrescuti, decent imbracati si cu o educatie sociala vadita. Ne-am deprins cu pegra, care inunda strazile Capitalei, cu o lume neterminata si violenta, saraca si fara nici un orizont. Nu stii despre care din cele doua lumi sa spui: parca nici n-ar fi romani. Despre milionul de muncitori cu constiinta unei vieti demne din Spania sau despre lumea cenusie a nefericitilor de acasa? In tara, au ramas sa puna pe picioare Romania politicienii, batranii, resemnatii si sutele de mii de pensionati inainte de termen, mandri nevoie mare ca au pacalit statul. Si, bineinteles, armatele de bodyguarzi, barbati vanjosi si multumiti cu ce le-a dat Dumnezeu - muschi si o lenevie platita cu leafa de munca grea.
CE INSEAMNA sa-ti faci o idee despre un om, doar citind ce se scrie despre el. Formule ca ""marea doamna a artei romanesti"", ""aceasta mare artista"", ""imensul ei talent"" sau ""viguroasa ei paleta"" mi-au indus, privitor la o pictorita in varsta, pe care nu mi-a fost dat
s-o intalnesc niciodata si pe care, la drept vorbind, nici nu m-am dat in vant s-o cunosc, imaginea unei englezoaice inalte, cu fata lunga si glas barbatos. Si cand colo, ce vad, o mana de om, o fata mica si rotunda ca un mar ionatan si un glascior de copila scoasa pentru prima oara in lume.
CUGETAREA absolut naucitoare a unui sanitar de la morga referind la datoria ce-o avem fata de cei decedati: O data moare omu-n viata!
IERI-SEARA am vazut opt filme, doua meciuri si o emisiune despre pescuitorii de crabi din Stramtoarea Behring. Chestia e ca filmele nu le-am vazut unul dupa altul, ci deodata, iar celelalte programe, laolalta cu niste stiri si talk-show-uri politice, in timp ce umblam cu telecomanda dupa thrillerele noptii: ""Despartire fatala"", ""Iubire primejdioasa"", ""Spintecare finala"", ""Dragoste criminala"", ""Despartire instinctiva"", ""Eroare fatala"", ""Crima si iubire"" si ""Ucigasi din dragoste"". Printr-un noroc, pe orice canal as fi navigat dadeam tot de scena in care se tragea cu automatul in detectivul cazut in limba dupa femeia fatala condusa in dragoste de un instinct ucigas, fapt ce-mi spunea ca nu pierdusem decat inceputul, in care luptatorul kung-fu pescuieste crabi cu calasnicovul in Marea Behring, in timp ce la Pitesti Dinamo e condusa la pauza, dovada ca Basescu si-a tinut promisiunea de la Maracineni.

---

Despre autor: