Exista criminali dotati cu inteligenta si imaginatie deosebita in savarsirea unor omoruri: ei dezmembreaza corpul victimelor, ascunzand partile acestora in locuri diferite, aruncandu-le in ape curgatoare, fantani, ingropandu-le in paduri, beciuri etc., ingreunand activitatea de identificare a cadavrelor si a faptuitorilor. Un muncitor se duce dupa apa In ziua de 30 octombrie 1963, in jurul orei 14:00, muncitorul Rotaru Vasile, angajat al santierului nr. 31 constructii CFR Brasov, care lucra in halta CFR Bradet, s-a dus la o fantana parasita, situata la distanta de 600 de metri de halta, in liziera unei paduri, pentru a scoate apa. Deoarece la suprafata apei se formase un strat de frunze cazute din copaci in decursul anilor, acesta le-a dat la o parte cu galeata, moment in care a observat plutind la suprafata apei trunchiul unui cadavru. Martorul l-a anuntat pe seful haltei despre cele vazute in fantana, apoi au fost sesizate organele de politie. La fata locului s-au prezentat locotenent-colonelul Bufu Gheorghe si maiorul Bogdan Andrei, din cadrul Serviciului Politiei Criminale Brasov, care aveau sa se ocupe de acest caz pana la finalizarea lui. Cercetarea la fata locului a stabilit ca fantana in care a fost gasit trunchiul era situata la 600 de metri de halta CFR Bradet inspre statia Persani, pe partea stanga a liniei ferate si la 10 metri de la aceasta, in liziera padurii. Fantana a fost facuta din tuburi de beton, cu acoperis din scandura, in anul 1940, o data cu constructia liniei ferate, dar nu a fost folosita intrucat apa era calcaroasa si sarata. Cele mai apropiate localitati de halta CFR Bradet erau Persani - la 6 km, Sinea Veche - la 7 km si Vladeni Ardeal - la 14 km. Halta CFR Bradet era constituita din cinci corpuri de cladire, inclusiv sediul statiei unde locuiau 18 familii. Procedandu-se la scoaterea cadavrului din fantana, s-a constatat ca acesta reprezenta un trunchi uman, complet calcifiat, din care lipseau capul, toracele, mainile si picioarele de la nivelul genunchilor. Dupa scoaterea cadavrului, a fost desecata apa din fantana si pe fundul ei s-au mai gasit cateva coaste, omoplatii si claviculele. Crima a fost savarsita in urma cu 8 ani Pentru gasirea resturilor de cadavru, echipa operativa a scotocit amanuntit terenul inconjurator, pe o raza de 800 de metri, rezultatul fiind negativ. In asemenea conditii nu s-a putut defini data si cauza mortii, varsta, talia si identitatea femeii. Era necesara examinarea de laborator a trunchiului, in care sens acesta a fost trimis la Institutul Medico-Legal ""Mina Minovici"" din Bucuresti. Pana la primirea rezultatului expertizei, s-au intreprins activitati de investigare pentru identificarea victimei, a locului unde s-a comis omorul, formulandu-se mai multe ipoteze. Astfel, cadavrul putea apartine unei femei ce locuise in halta CFR Bradet. Trunchiul putea apartine unei persoane de sex feminin, care, fiind insarcinata, in urma unui avort delictual a decedat, iar autorul a sectionat cadavrul si l-a aruncat in fantana. Cadavrul putea apartine unei femei disparute de la domiciliu, care fusese victima unui omor. De asemenea, cadavrul putea apartine unei foste angajate la santierele de constructii ori la echipele de intretinere a caii ferate. In privinta asasinului, el putea fi sotul sau amantul victimei, provenind din randul salariatilor CFR. El mai putea proveni din randul barbatilor ce locuiau in localitatile invecinate. Avand in vedere calcifierea avansata a trunchiului de cadavru, s-a apreciat ca omorul s-a comis in urma cu 6-8 ani. Expertiza medico-legala S-au intreprins verificari la toate regionalele CFR din tara, pentru depistarea cazurilor de disparitie a unor salariate CFR. Cu sprijinul Directiei evidenta populatiei din IGP s-a dispus stabilirea persoanelor de sex feminin a caror acte de identitate erau expirate si nepreschimbate. In stadiul primelor verificari, Institutul Medico-Legal ""Mina Minovici"" a comunicat Serviciului de Politie Criminala din Brasov concluziile expertizei trunchiului de cadavru, din care rezultau urmatoarele date: Resturile de cadavru apartin unei persoane de sex feminin, in varsta de 15-20 ani, cu talia intre 146-152 cm. Data aproximativa a mortii se situeaza intre 6 luni si 4 ani (!) Gatul victimei a fost sectionat la nivelul vertebrei cervicale 5, cu un instrument taios. Cu ocazia examinarii s-a identificat par pubian de culoare castaniu roscat. Nu se poate stabili cauza medicala a mortii. Interpretandu-se rezultatul acestei expertize, s-a avut in vedere ca sectionarea cadavrului s-a efectuat categoric intr-un spatiu inchis, care sa-l adaposteasca pe criminal, iar transportarea trunchiului a prezentat unele inconveniente pentru el. Cine era Niculina? Principalul obiectiv al activitatii de investigare l-a constituit complexul haltei CFR Bradet, unde au fost verificate minutios toate persoanele, barbati si femei, care au locuit si lucrat in acel loc, in perioada anilor 1954-1963. Astfel s-a aflat ca un anume Corfaru Ion, acar in halta CFR Bradet, ar fi intretinut relatii intime cu fiica sa minora (14 ani). Despre acesta se mai afirma ca obisnuia sa intretina relatii ocazionale cu femei libertine, pe care le gasea in orasele Fagaras si Brasov. Corfaru Ion, fiind cercetat, a recunoscut fapta comisa asupra fiicei sale si a furnizat amanunte referitoare la femeile cu care a intretinut ulterior legaturi intime. S-a procedat la verificarea acestor femei, insa nu s-au obtinut date care sa conduca la identificarea victimei. Dupa ce fusese parasit de nevasta, Corfaru Ion se imprietenise cu mai multi indivizi din acelasi mediu, printre care si cu un fost acar Cruceanu Ion. Intre timp, minora, fata lui Corfaru, a devenit amanta lui Cruceanu Ion. Acesta din urma l-a aparat pe tatal fetei in procesul intentat de nevasta, afirmand ca el intretinuse relatii intime cu minora. Traise in concubinaj cu o tanara careia i se zicea ""Niculina"" si care disparuse. Fata avea - asta petrecandu-se in 1956 - 18-20 de ani, de statura mica, corpolenta, cu parul roscat. ""Niculina"" nu avea ocupatie si se destainuise unei vecine ca ar fi originara din partile Barladului. Continuandu-se verificarile, s-a mai obtinut o informatie importanta care se referea la aspectul ca tanara respectiva ar fi plecat la Constanta si s-a inecat in mare, iar obiectele de imbracaminte ale acesteia, dupa disparitia ei, au fost purtate de minora Corfaru Maria. Aceasta din urma a confirmat ca a primit de la amant rochii, pulovere, furouri si pantofi care au apartinut ""Niculinei"". Zvonul ca aceasta se inecase la Constanta il lansase Cruceanu Ion. El parasise localitatea Bradet dupa doi ani, respectiv in 1958. Luandu-se legatura cu politia fostului raion Barlad, in evidenta FAL (fise alfabetice locale) figura o persoana cu numele de Toader Niculina, fiica lui Craciun si Ioana, nascuta in comuna Untesti (raionul Barlad) la 28 august 1937, cu domiciliul in comuna natala, avand buletinul de identitate expirat la data de 28 decembrie 1956. Era disparuta de acasa, ultima afirmatie a ei (ianuarie 1953) fiind ca pleaca la Brasov, la un frate ce era acar. Incet-incet cercul se strange Parintii Niculinei decedasera in anul 1945 intr-un accident de tren, aceasta fiind crescuta de o matusa. Era o fire libertina, intretinand relatii intime cu tot soiul de barbati, inclusiv casatoriti. Avea un frate la Brasov, Toader Constantin, acar in statia CFR Triaj - Brasov, la care a venit la inceputul anului 1953. Prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe Cruceanu Ion, viitorul concubin, acar in halta CFR Bradet. Audiat, Toader Constantin a furnizat doua aspecte importante pentru ancheta. In anul 1956, fiind luat in armata, a primit o scrisoare de la sora sa Niculina, in care aceasta ii scria ca traieste rau cu concubinul sau Cruceanu Ion, este batuta des si amenintata cu moartea. De atunci n-a mai stiut nimic de ea. In anul 1962 s-a intalnit cu Cruceanu Ion in Brasov, pe care l-a intrebat despre sora sa Niculina, acesta raspunzandu-i ca nu mai stie nimic despre ea. Apoi s-a scuzat ca era grabit. Asasinul nu rezista in ancheta Cruceanu Ion, un alcoolic notoriu, se mutase in orasul Medias, locuind intr-o camera cu chirie pe strada Stadionului nr. 15. Tinuse mai multe femei, dar toate il parasisera, fiind foarte violent. Se trece la cercetarea sa directa si in fata probelor administrate cedeaza. Iata marturisirea lui: ""In vara anului 1953, fiind acar la CFR Brasov, desi casatorit, am cunoscut-o pe numita Toader Niculina, iar dupa cateva zile am inceput sa traim in concubinaj, deoarece eram parasit de sotie. La inceputul anului 1954 am fost mutat in halta CFR Bradet, luand-o si pe Niculina cu mine, locuind intr-un pavilion al statiei unde aveam repartizate o camera, bucatarie si pivnita. Din momentul convietuirii noastre, am constatat ca Niculina este decazuta moral, lipsea in repetate randuri de acasa si intretinea relatii cu diferiti barbati in orasul Brasov, motiv pentru care am maltratat-o in mai multe randuri. In aceasta situatie, am luat hotararea sa scap de ea intr-un fel oarecare si ocazia mi s-a ivit in ziua de 5 decembrie 1956, cand, dupa o lipsa de mai multe zile, Niculina a venit la mine. S-a iscat o cearta intre noi, eu am consumat circa 200 ml de rachiu si am hotarat s-o omor. Pentru realizarea scopului meu, m-am gandit ca cel mai bun loc este beciul. Am mers impreuna in beci pentru a taia lemne si, in timpul cand aceasta strangea lemnele, am lovit-o cu muchia toporului in cap si Niculina a cazut pe ciment, iar pe gura, nas si urechi ii curgea sangele. Mi-am dat seama ca a murit si ca trebuia sa scap de cadavru. Intrucat eram in tura de zi nu aveam posibilitatea sa transport si sa ascund cadavrul Niculinei in acea saptamana, dar am spalat sangele care s-a scurs, am pregatit un sac pentru transport, dar acesta fiind neincapator, am procedat la sectionarea picioarelor de la genunchi, a mainilor si a capului. In saptamana urmatoare, fiind in tura de noapte, am introdus trunchiul moartei in sac, pe care l-am transportat cu o sanie pana la fantana parasita, situata in apropierea cabinei unde faceam de serviciu si l-am aruncat in ea. Inspre ziua, m-am dus din nou la fantana si vazand ca sacul pluteste deasupra apei, am luat o prajina pe care am infipt-o in sac, cu ajutorul careia am impins cadavrul sub apa si am proptit lemnul in marginea tubului de beton. Intr-a doua noapte am luat picioarele si mainile decedatei, le-am infasurat intr-o carpa si le-am aruncat in closetul imobilului. In cea de-a treia noapte, am luat capul victimei pe care am intentionat sa-l cimentez in canalul de scurgere a apei din beci, insa neintrand, l-am zdrobit cu toporul pana ce s-a dus in canal. Apoi am preparat ciment cu nisip care erau in pivnita si am cimentat orificiul canalului. Am spalat din nou sangele din beci, facand o curatenie generala. Este adevarat ca, dupa crima, pentru a justifica lipsa Niculinei, am inventat mai multe versiuni cu privire la disparitia acesteia. O parte din obiectele ei de imbracaminte le-am vandut, iar altele le-am dat concubinei mele Corfaru Maria. Actele de identitate ale Niculinei le-am ars"". In ziua de 15 aprilie 1964, autorul a condus organele de ancheta la locul indicat in beci, unde au fost gasite fragmentele oaselor craniene si maxilarele, iar in closetul imobilului s-au gasit oasele mainilor si picioarelor. A fost condamnat la 25 de ani de inchisoare. AM ALES SA O OMOR
""Din momentul convietuirii noastre, am constatat ca Niculina este decazuta moral, lipsea in repetate randuri de acasa si intretinea relatii cu diferiti barbati in orasul Brasov, motiv pentru care am maltratat-o in mai multe randuri. In aceasta situatie, am luat hotararea sa scap de ea intr-un fel oarecare si ocazia mi s-a ivit in ziua de 5 decembrie 1956, cand, dupa o lipsa de mai multe zile, Niculina a venit la mine"" - Cruceanu Ion