Ce inseamna pentru unii sa fii in publicitate? Sa fii un tip cool: superhaine, supermasina, supercasa, superhair-style, supervacante, superprieteni-supertari. Sa frecventezi superlocuri. Sa ai un vocabular minimal - onomatopee, interjectii, substantive in vocativ. Dar sa fie super.

Sa mergi in superbaruri, sa comanzi superlichide, sa te afisezi cu supertipe. Sa ai un supermac cu superprograme si superarhive. Din care sa-ti culegi - semipreparate, niste idei super. De care n-o sa se prinda nimeni ca sunt gatite la microunda lui copy-paste. Cine mai are, asa super ca tine, ultimii cinci ani din Archive? Super! Departe de sensul autentic al publicitatii, un astfel de ""baiat istet"" a gasit ca e amuzant sa ilustreze un anunt pentru Festivalul DaKino cu imaginea unor tineri cu sindrom Down aflati in faimoasa postura DiCaprio - Winslet, scena ""pe puntea Titanicului, cu pletele in vant"". Asa ar fi aratat ""Titanic"", zicea foarte smart reclama, daca ar fi fost regizat in grila Estului. Ideea - nefericit, nerafinat, pocit si limitat preluata dupa celebra serie de printuri ""Citeste o carte, inainte s-o faca Hollywoodul pentru tine"". Printul care-i infatisa pe tinerii cu sindromul Down a circulat pe Net si publicat, fiind probabil o sursa de mandrie profesionala. Tare si cool!
In vremea aceasta, nu ""in publicitate"", ci in afara ei, adica in viata de zi cu zi, acelasi ""Titanic cu Down"" a cazut si sub ochii unor oameni fara superfite. Le plac filmele, dar nu s-au tavalit de placere si nici cu mainile de burta nu s-au tinut cand au vazut celebrul print. Pasamite, aveau acasa rude sau apropiati suferinzi de Down. O maladie impotriva careia deocamdata nu exista remediu. Si care se manifesta peste tot in lume, nu doar in Est. Printul a fost foarte eficient. Cei care traiesc alaturi de persoane cu acest sindrom nu s-au mai dus la DaKino. Au stat noaptea, pana tarziu, macinati de insomnie, revolta, dezgust si neputincioasa amaraciune. Asociatia persoanelor care-i protejeaza pe cei afectati de Down nu a luat pozitie publica. Daca societatea civila poate trece senina pe langa un asemenea produs publicitar, orice interventie era, probabil, de prisos. Nici asociatiile din industria de comunicare nu s-au sesizat. De ce-ar face-o? Acolo doar soferii care trec pe rosu in spoturi nevinovate merita amenda. Sau Dorel. Sau lucratorii de pe schele care nu poarta casca de protectie si se joaca la inaltime cu sticla de Pepsi.
Comentariile sunt de prisos. Consumatorul ramane cu dramele si existenta lui meschina. Iar faptul ca produsul final al muncii de agentie ii este dedicat lui, omului de pe strada, e, de asemenea, pentru unii, o conventie. Mortii cu mortii, viii cu viii. Treaba lor. Noi, restul, suntem ""in publicitate"". Cool.