Din cand in cand, in discursurile lui despre combinate si productii record la hectar, Nicolae Ceausescu se referea si la noi. Obisnuia sa spuna atunci: ""avem un popor minunat!"" Nu era un plural al majestatii, era unul al familiei. El, cu sotia si copiii, aveau in proprietate un popor cumsecade, muncitor, creator si la locul lui. N-a spus niciodata ""suntem un popor minunat"". Era multumit si voia sa fim si noi multumiti, sa ne spuna ca familia observase cum stau lucrurile si ca avea de gand sa ofere poporului minunat noi si noi proiecte. Eram de isprava, urma sa avem la dispozitie ispravi pe masura! Mi-au revenit in gand toate astea ascultand un recent discurs al lui Traian Basescu. Spunea domnia sa cu patos: ""Niciodata, dar niciodata romanii nu m-au dezamagit!"". In primul moment am fost descumpanit. Nu pricepeam amplitudinea voluptoasa si atotcuprinzatoare a afirmatiei. Cum stia, de pilda, Traian Basescu, atunci cand era pe mare sau cand reprezenta defuncta flota la Bruxelles, ca nici un roman nu-l dezamageste? Ca nici unul nu-i iese din cuvant, nu-i calca decalogul personal, nu-i murdareste principiile? Cum stia acelasi Traian Basescu, aflat la carma Ministerului Transporturilor, ca poporul roman plateste mereu biletele la tren? Sau ii excomunica, automat, pe blatisti din sanul natiunii? Sau ii considera pe calatorii clandestini o parte fireasca din mersul lucrurilor? Este Calin Popescu Tariceanu un ""component"" al poporului roman? Pentru ca premierul l-a dezamagit pe presedinte, a dat telefon unde nu trebuie, cui nu trebuie, despre ce nu trebuie. Sistemul ticalosit e format de romani sau de forte din afara? Cu cat ma gandeam mai mult, cu atat ma adanceam in deriva, incercand sa dibui fagasul subtil al filosofiei prezidentiale.
""Mi-am facut un obicei din a incerca de a ma pune in situatia romanului, sa-l inteleg ce vrea, sa inteleg unde vrea sa ajunga si daca pot sa-l ajut sa ajunga acolo unde vrea."" Ati ghicit, e un alt citat din acelasi discurs. Aici sunt mai relaxat, cateva lucruri, cel putin, sunt clare. In primul rand, Traian Basescu nu se considera roman, el priveste aceasta etnie din afara, o studiaza atent si incearca sa o priceapa. Natiunea e un insectar sub microscop. Basescu nu vrea ce vor romanii si nu intentioneaza sa ajunga acolo unde vor ei. Altfel n-ar mai fi avut nevoie de stradania cognitiva pe care textul o invoca patetic si convingator. In fine, ultima propozitie descrie succint ceea ce eu as numi praxisul politic basescian: romanii sunt o batranica pe care presedintele o ajuta sa treaca strada spre locul unde seful statului crede, dupa studii indelungate, ca intentioneaza batranica sa ajunga.
El are o functie mesianica si, de aceea, nu trebuie ca el sa te convinga; e suficient, chiar necesar, ca tu sa-l crezi. Te ""pui in situatia cuiva"" daca iti este cat se poate de clar ca nu esti ca el. Declari senin ca un grup de oameni ""nu te-au dezamagit niciodata"" numai daca te consideri, moral si social, undeva deasupra lui, cu dreptul nascut de a da note, de a pedepsi sau premia. Aici tresar, in calitate de simplu cetatean... Daca Basescu crede ca votul la prezidentiale l-a improprietarit, pur si simplu, cu o mosie pe care noi toti suntem clacasi? In fond, Sebastian Bodu seamana bine cu un vechil, iar Vladescu pare un expert in ale fumaritului! Daca stapanul va fi intr-o zi dezamagit, o sa ne vanda cu pamant si apa intr-un obor obscur de la intretaierea axelor geostrategice?
""Intre mine si romani este creata o comunicare care depaseste comunicarea obisnuita"". Obisnuit, noi oamenii de rand comunicam prin doua niveluri, asa spun specialistii. Prin semne si semnale, atunci cand nu stim graiul, si prin vorbe, care ar fi al doilea nivel, cel superior. Cum depaseste Traian Basescu acest al doilea nivel? Elimin din start neverosimilul: presedintele nu pare telepat. Ma indrept spre istoria recenta. Comunicarea ""neobisnuita"" se poate referi, de pilda, la dansurile verii, la batutul palmei in podea, la bautul sampaniei direct din sticla - ceea ce lui Boc, spre exemplu, nu-i reuseste. Basescu e, in cazul asta, un saman estival. Sau poate avea ca vehicul plansul, ca forma de a transmite idei si stari de spirit. Presedintele plange des... Oare in acele momente vede cu ochii mintii locul unde vrea sa ne duca? Va promit ca cercetarile continua.
La multi ani! P.S. Ma intreb cum a sarbatorit presedintele Congo Revelionul?