Au stat ori stau pe strada. Oficial li se spune ""persoane adulte fara adapost"" (PAFA). Ii vedem zilnic. Ne sensibilizeaza (sau nu). Poate le aruncam un ban (daca ne cer) sau, poate, doar o privire compatimitoare (daca nu le intoarcem spatele). Nu ne sta in fire sa ne gandim la ce ascund in carapacea prafuita pe care o poarta. Ajung in strada din cele mai ciudate motive. Pe unii ii impinge alcoolul. Altii si-au pierdut locul de munca si, implicit, rezervele financiare ori s-au trezit ruinati material sau psihic in urma unor conflicte familiale. Anual mor in strada peste 300 de persoane. Numai 250 de locuri le sunt dedicate celor 5.000 de persoane fara adapost inregistrate oficial in statisticile statului roman. Programe sociale nu sunt multe. Si, daca sunt, nu inspira intotdeauna incredere. PAFA s-au obisnuit sa nu primeasca nimic. Isi cara in cateva sacose rupte tot ce au. Vara dorm intr-un boschet. Iarna, daca au noroc, gasesc un bloc neracordat. Frigul din casa scarilor e mai dulce decat cel de afara. PREJUDECATI. Vasile Grama a trait pe strada dupa ce a iesit din puscarie. A fost ceea ce se cheama ""muritor de foame"". Acum are 37 de ani. ""Am facut inchisoare pentru niste pacate ale tineretii. Am fost condamnat pentru furt din patrimoniul national. Am furat icoane din muzee si biserici. Se intampla prin a€™90-a€™91. Am fost condamnat, am avut 15 ani, mi s-au luat trei si am facut sase, la Poarta Alba. In timpul asta, relatia mea cu familia, cu parintii s-a degradat."" S-a degradat in asa masura incat, dupa ce s-a eliberat, Grama nu a mai avut unde sa locuiasca. ""Din ce cauza? Prejudecati: mi-am facut neamul de ras."" Scos din puscarie si respins de familie, a ajuns sa-si duca viata pe strazi, in Bucuresti. ""Mi-am facut aici un prieten care avea o buna relatie cu organizatia Medicii Fara Frontiere. Aveau un punct de distributie a hranei, undeva in zona Obor. Mergeam zilnic si ajutam la distribuirea hranei. La un moment dat am fost recomandat ca supraveghetor la azilul de noapte din Bucurestii Noi. Asa am reusit sa intru in sistem, ca sa spun asa."" Despre cele sase luni petrecute pe strada nu prea vorbeste: ""Am dormit in canal. Frig, mizerie..."". NU DOAR ATAT. Vasile Grama a devenit ""asistent polivalent pe probleme de logistica, supraveghere, curatenie si, dupa caz, ce-o mai fi nevoie"" pe langa ""Serviciu de Ajutor Mobil de Urgenta Sociala pentru persoane adulte fara adapost"". Pe scurt, SAMUS. O organizatie nonguvernamentala care a lansat in Bucuresti proiectul ""Marele Frig"": programe specifice incluzand adaposturi de noapte, cantine sociale, centre de zi si actiuni de sensibilizare cu privire la fenomenul ""persoane adulte aflate in strada"". O astfel de actiune a fost expozitia de caricatura si grafica avandu-l ca protagonist chiar pe Vasile Grama. Caci Grama deseneaza. Mai presus insa de toate s-a casatorit acum doi ani si este tatal unei fetite de un an si trei luni. STRADA. Prima data si-a expus desenele in luna octombrie la Casa Universitarilor, acolo unde SAMUS a organizat o expozitie - ""Viata in strada"" - ce a reunit desenele lui Grama, dar si textele unui poet al strazii, Vasile Andronic. ""Prin desenele mele, intr-un fel sau altul, satirizez relatia oamenilor strazii cu restul societatii. Pe de alta parte, am transpus in desen suferinta oamenilor strazii. Suferinta e specifica omului. Dar nu pot sa mi-o insusesc eu si sa spun «vai cat am suferit eu!». Nici nu m-am gandit sa-mi fac din asta o sursa de venit. Deocamdata sunt preocupat numai de familie. Nu stiu daca as avea timpul necesar sa ma dedic cu totul caricaturii, dar, daca se deschide vreo portita..."". Soarta poetului nu a fost la fel de generoasa. Poetul Vasile Andronic sufera. La fel si omul Vasile Andronic. Traieste intr-o suferinta continua, dar, aidoma unui artist adevarat, trairile nu si le iroseste, ci le transforma in poeme. ""Sunt peste tot si nicaieri/ Un azi care-a trecut prin ieri/ Plecatul timp, putin trecut/ In forma lui de absolut. Sunt pata neagra estompata/ O umbra-n noaptea-ntunecata/ Care se plimba neinteles/ Printr-un destin in contrasens"". Sunt primele doua strofe din poezia ""Identitate"", inclusa intr-un volum samizdat, pe care l-a numit ""Ganduri in inima noptii"". ""UNDEVA JOS"". Andronic este om al strazii de opt ani. ""Are mai putina importanta cum am ajuns asa. Am incercat si inainte sa scriu, dar, vedeti, pana nu dai de ceva care sa scoata la lumina ce ai bun in tine, sa dea la o parte, eu stiu, invelisurile care acopera acel ceva bun..."" A cam inghetat prin parcuri multa vreme, dar ""datorita lua€™ doamna Elena de la SAMU Social"" locuieste intr-un adapost de noapte, la fosta uzina Malaxa. ""O mai am doar pe mama, dar pentru mine nu mai exista din momentul in care mi-a spus ca nu avem cum sta amandoi, pentru ca am luat pe cine nu trebuie."" Are multe poezii si intentioneaza sa mai scrie. ""Cand nu m-astept, vreau sa scriu si trebuie sa scriu. Ma asez si scriu. Indiferent unde as fi. Intr-o zi obisnuita, cea mai mare parte a timpului mi-o petrec gandindu-ma la ce am fost si la ce ar trebui sa fac pentru a reusi sa fiu din nou asa. Nu prea mai am puterea necesara. E greu sa fii undeva jos, jos de tot, si sa-ti dai seama ca nu prea ai cu cine sa te ajuti, nici nu prea mai ai putere sa te ridici."" Este concluzia unui om ajuns la 51 de ani. ZILELE SI POEZIILE
""O zi obisnuita pentru mine e, intr-un fel, o zi amara. Chiar si poeziile pe care le-am scris au o tenta amara, sumbra. Asa cum sunt ele, poeziile, asa sunt si zilele pentru mine. Zilele pe care le mai am"" - ofteaza Andronic ANDRONIC, POETUL
""Sunt pulbere si tarana sub talpile picioarelor tale,/O umbra intinsa pe pietrele goale/ Nimicul ce poate sa fie strivit/De clipa ce inca din timp n-a venit (...) Sunt glasul tanguit al celui pacatos,/ Ce vrand sa se-nalte s-a prabusit in jos/ Sunt cel care-a visat cu pleoapele deschise,/ Ca visul e aievea si a crezut in vise (...) Nascutul din durere, suspine si blesteme,/ Care atunci a plans si-acuma doar mai geme/Sunt lacrima strivita de pleoapa stravezie,/Ce moartele-amintiri acuma le invie"" RESPECT DE ARTIST