In presa postdecembrista s-a dezbatut aprins povestea aceasta a Frontului Salvarii Nationale anterior Revolutiei si s-a gasit pana la urma o explicatie intr-o confuzie cu scrisoarea profesorului Melian trimisa postului Europa Libera, realizatorul tv, Vartan Arachelian, incercand o clarificare. Primul instrument sigur pe care il avem la dispozitie este cronologia. Aceasta, ajutata de informatiile suplimentare prezentate mai sus, ne-ar putea lamuri asupra cazului. Alexandru Melian a scris un Apel catre participantii la Congresul al XIV-lea al PCR la sfarsitul lunii iulie 1989 si a fost difuzat ""la sfarsitul lunii august, inceputul lunii septembrie"". Conform liderilor UMRL (Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi), care au primit acest mesaj, el a ajuns la Paris in iunie 1989, nu in iulie, si a fost adus de un tanar care a afirmat ""ca a fost trimis de un grup de persoane ce au alcatuit acest apel"", ""persoane marcante din Partid si Securitate ce urmareau sa-l impiedice pe Ceausescu sa fie din nou numit la congresul din noiembrie 1989"". Nu pare a fi scrisoarea lui Melian. Tanarul a putut fi identificat in persoana fotbalistului Dan Mihai Florea, din Belgia, care insa actionase in numele conspiratiei militare conduse de sovietici. Ion Ratiu a lamurit aceasta problema in Jurnalul sau: ""Duminica, 24 decembrie 1989: (...) Danny (Dan Mihai Florea) imi telefoneaza din Belgia. Am vorbit cu Comandorul? Ma intreaba. Nu, i-am raspuns. Mi-a dat numarul lui la Bucuresti. Il cheama Radu Nicolae. (Este cel care mi-a scris in aprilie, in numele organizatiei «O». Mi-au cerut sprijin logistic si de arme pentru incapacitarea celor vizati, nu uciderea lor. Se avea in vedere o lovitura de palat. Am temporizat.) Luni, 25 decembrie 1989: Pe la 04:45 suna telefonul. E Radu Nicolae. Incantat sa-mi vorbeasca. Sunt multumiti. Intreaga armata a fost solidara cu poporul. M-a intrebat daca am citit scrisorile lui. Cele pe care mi le adusese prietenul Danny, curier special trimis de mine in tara sa le aduca"". CONFUZIA. Asadar, nu este vorba de nici un Alexandru Melian. El isi atribuie Apelul trimis participantilor la Congresul PCR in numele FSN. Dan Florea vorbeste de un grup de persoane din Partid si Securitate, iar dupa Revolutie, Ion Ratiu afla ca grupul respectiv era cel militar. Cumva impacientat ca nu citise si nici nu stia pe unde mai sunt scrisorile comandorului Radu Nicolae, Ion Ratiu porneste sa le caute, le gaseste si constata ca erau semnate in numele Frontului Militar Roman. Continutul lor este dezvaluit tot in jurnal: ""Luni, 25 decembrie 1989: (...) FMR (Frontul Militar Roman, cu ramificatii pana la nivelul companiilor) are numeroase scopuri (mi se scrie): (a) anularea actului de abdicare a regelui, (b) legalizarea partidelor politice, (c) relegalizarea Bisericii Unite, (d) alegeri libere. Examineaza, apoi, cum se poate face actiunea, mijloacele necesare lor si stabilirea unui contact sigur. Incheie, cerandu-mi sa transmit MS regelui «asigurarea stimei si devotamentului nostru». Radu Nicolae imi trimite, de asemenea, «Scrisoarea CMR adresata opiniei publice romanesti si internationale»"". CRONOLOGIA. Confuzia vine de la UMRL - alta explicatie logica nu poate exista - , Doru Novacovici sau altcineva de acolo confundand mesajele primite de Ion Ratiu de la grupul militar aflat sub control sovietic, in aprilie 1989, si semnate Frontul Militar Roman, si Apelul din iulie 1989, semnat Frontul Salvarii Nationale, venit, se pare, de la profesorul Melian. Profesorul Melian trimite propria sa scrisoare in iulie, la Europa Libera, printr-o doctorita. In acel moment, in lumea emigratiei romanesti se producea un fenomen de relativa unificare, astfel ca si scrisorile profesorului ajungeau in acelasi loc, la Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi. Cronologia pe care o propun se sprijina pe toate datele obtinute pana acum: 11 martie 1989 - se citesc la BBC primele fragmente din Scrisoarea celor 6. Aprilie 1989 - au loc intalniri conspirative intre membrii grupurilor politic si militar (FMR) in care se dezbate situatia lor de inferioritate ca urmare a aparitiei Scrisorii celor 6. Ion Iliescu se angajeaza sa trimita la Europa libera o scrisoare. El afirma ca a compus-o si i-a dat-o lui Virgil Magureanu, care i-a spus ca nu a mai transmis-o. Aprilie 1989 - grupul militar, in primul rand Nicolae Militaru ajunge la concluzia ca Ion Iliescu nu are curajul sa se implice in actiune si decide sa actioneze singur, trimitand scrisorile cu caracter proregalist si cu planul unei lovituri de palat lui Ion Ratiu; Aprilie 1989 - la UMRL ajunge emisarul comandorului Radu Nicolae cu scrisoarea Frontului Militar, o tentativa a grupului militar de a suplini inactivitatea grupului civil; aici este posibil sa fie o confuzie a lui Doru Novacovici, dar stim ca, in timpul intalnirilor conspirative, generalul Militaru cerea deja semnarea documentului in numele FSN. Iulie 1989 - profesorul Alexandru Melian trimite o scrisoare la Europa Libera, prin intermediul unei doctorite, si afirma ca este autorul Apelului catre Congresul PCR; traseul Radu Nicolae - Dan Florea nu ar fi avut intermediari. IPOTEZE. Se pot formula de aici mai multe ipoteze: 1. Documentele ajunse la Ion Ratiu au apartinut exclusiv grupului militar. Documentul FSN este altceva, poate chiar al profesorului Melian. Comandorul Radu Nicolae trimite un plan de lovitura de palat si o ""Scrisoare a CMR adresata opiniei publice romanesti si internationale"", in timp ce al doilea document politic este ""Apelul catre Congresul al XIV-lea al PCR"". 2. Doru Novacovici face o confuzie intre documentele FMR si documentul FSN, gresind si luna in care le-a primit - iunie sau iulie. 3. Exasperati de inactivitatea grupului civil si fara sa stie ca Ion Iliescu a fost avertizat, grupul militar elaboreaza un rand de scrisori si il trimite pe acelasi canal spre UMRL. 4. Nicolae Militaru foloseste denumirea FSN sugerata de reteaua KGB din Romania, fara sa stie de existenta profesorului Melian. 5. Profesorul Melian face si el o confuzie intre documentul pe care l-a trimis si Apelul catre Congresul PCR citit la Europa Libera sau si-l asuma pentru a acoperi o legatura periculoasa. CAPETENIA. In cladirea CC-ului, Ion Iliescu organiza lupta cu ""ramasitele regimului"" SUB CONTROL. Daca privim inca cu atentie continutul programului Frontului Militar Roman, vom observa straneitatea caracterului sau proregalist si, cu totul neasteptat, atingerea problemei Bisericii Unite! Acestea erau intr-adevar puncte ale programului UMRL si de aceea devin foarte suspecte in gandul unui Militaru sau Radu Nicolae. Ion Ratiu vorbeste de mai multe scrisori, iar daca ne reamintim afirmatiile conducatorilor Securitatii asupra controlului total pe care il exercitau in anturajul lui Ion Ratiu, avem tot temeiul sa credem ca acel canal era dirijat de Securitate. Securitatea era in stare sa formuleze un program pe placul UMRL, sa ceara bani de la Ion Ratiu si sa intre in posesia lor - aproximativ 1 milion si jumatate de lei. Or, daca toti banii cheltuiti de Ratiu cu diferite actiuni si proiecte de rasturnare a lui Ceausescu au ajuns la Securitate, inseamna ca UMRL era intr-adevar puternic infiltrata sau ca Securitatea se infiltrase bine chiar in interiorul Frontului Militar Roman. Aceasta versiune este confirmata de Virgil Magureanu. In timpul audierii sale la Comisia senatoriala, seful SRI de la acea data a furnizat mai multe amanunte despre acest caz. El afirma - sigur, si din pozitia pe care o avea in 1994 si care ii permitea sa verifice - ca Radu Nicolae fusese racolat de Securitate: ""Daca am pomenit de Radu Nicolae, este ca sa-mi justific ceea ce am spus aici de o tensiune interioara a mea. Omul acesta a facut declaratii publice in care incerca sa-si confere o statura de disident, si el a comis niste acte care l-au adus la puscarie in toamna lui 1987 si a scapat de acolo, turnindu-ne. Si apoi a declarat la ziar in 1990 si ulterior ca, de fapt, Securitatea ma proteja pe mine, il proteja pe actualul presedinte si ca de aceea el a fost amenintat ca daca vorbeste de Magureanu (probabil ""cu"", n.a.) capeti 15 ani si, daca nu vorbesti, scapi"". Generalul Vlad nu s-a oprit asupra acestui aspect pe timpul audierilor sale, dar este perfect posibil ca acel ""agent de influentare deconspirat printr-o prostie"" sa fi fost o alta persoana din anturajul lui Ion Iliescu. Este insa sigur ca Securitatea controla toate miscarile si actele celor doua grupuri conspirative de inspiratie sovietica, inclusiv legatura stabilita cu Ion Ratiu. Securitatea a informat mai departe - Vlad pe Ceausescu - asupra stadiului avansat in care se gasea penetrarea acelor grupuri. Cercetarea acestui caz a dezvaluit etapele pe care le-a parcurs Securitatea in cazul Ion Iliescu, printr-o nota pusa la dispozitie de o persoana implicata in operatiune. Din mai multe cazuri se poate desprinde ideea ca Securitatea proteja aceste grupuri cu scopul de a-si asigura propria protectie dupa caderea lui Ceausescu. De asta nu-i aresta si il atentiona pe Iliescu sa nu scrie. Asta, adica aparitia publica a unui text semnat de Ion Iliescu, insemna, exact ca in cazul Petre Mihai Bacanu, obligatia Securitatii de a-i dezvalui lui Ceausescu stadiul supravegherii, de a-i raporta cu ce se ocupa grupurile respective, poate si legatura cu KGB, poate si legatura cu UMRL, de a-i furniza lui Ceausescu informatii pe baza carora Iliescu, Militaru si ceilalti sa fie arestati, pierzand un atu foarte important pentru supravietuirea sa ca institutie. In cazul unei iesiri la Europa libera a lui Ion Iliescu, printr-un manifest anticeausist, Securitatea nu putea risca sa ascunda vreo latura a conspiratiei pe care o descoperise si o controla, pentru ca altfel devenea ea insasi suspecta. Aceasta teza nu se sustine. Securitatea i-a fost loiala lui Ceausescu pana aproape de sfarsit. Securitatea il informa pe Ceausescu asupra grupurilor disidente, iar gradul de reactie a fost o decizie care i-a apartinut lui. Pe de alta parte, este in metodologia serviciilor de informatii sa controleze o retea si sa nu o distruga, pentru a cunoaste toate ramificatiile ei si pentru faptul simplu ca, dupa o distrugere de retea, inamicul cauta sa construiasca alta, iar serviciul de informatii respectiv trebuie s-o ia de la capat cu descoperirea, infiltrarea si tentativa de control. TERORISTII. Dusmanii invizibili au legitimat Frontul Salvarii Nationale KGB. Dand la o parte mesajul profesorului Melian, ca fiind o initiativa independenta - daca nu cumva este inspiratoarea denumirii FSN pentru sovietici inca din 1982! - , ramane de clarificat sursa denumirii alese de Ion Iliescu in dupa-amiaza de 22 decembrie. Comandorul Radu Nicolae a explicat intr-o emisiune de televiziune: ""In legatura cu Frontul Salvarii Nationale. Vreau sa va informez ca in 1985, in luna ianuarie - dupa 13 ianuarie, cand a avut loc intalnirea dintre Militaru, Radu si Magureanu si cand s-au lamurit anumite lucruri dintre cele doua grupuri - s-a constituit de catre Ion Ionita Comitetul Salvarii Nationale, despre care noi nu stiam nimic. (...) In legatura cu manifestul pe care l-am trimis noi domnului Ratiu. Este vorba despre manifestul grupului Militaru, care nu avea nimic comun cu acel tanar fotbalist, prin care noi am trimis de trei ori domnului Ratiu scrisori. Una a fost trimisa in iunie, alta in octombrie si ultima pe 13 decembrie, cu manifestul care nu s-a mai citit. Deci, sa nu se faca confuzie intre Comitetul Salvarii Nationale, care a luat nastere la initiativa lui Ionita, si Frontul Salvarii Nationale al domnului profesor"". Din colaborarea serviciilor secrete sovietice si franceze, ca urmare a intelegerilor la nivel inalt, a rezultat decizia de sprijinire a grupurilor disidente Militaru si Iliescu, militar si respectiv politic, sub acoperirea de Comitet al Salvarii Nationale care trebuia sa initieze aparitia unei formatiuni politice numite Frontul Salvarii Nationale. Una dintre modalitatile de sprijin au reprezentat-o tiparirea de manifeste cu semnatura Frontului Salvarii Nationale, introducerea lor clandestina in tara si raspandirea in orasele unde era planificata provocarea revoltei populare. Astfel au ajuns si la Iasi. Colonelul Ratiu a confirmat, de exemplu, capturarea unui astfel de transport: ""In calitatea pe care o aveam, de sef al Informatiilor Interne la Departamentul Securitatii Statului, cu doua luni inainte confiscasem la intrarea in tara, unde se voiau introduse in mod clandestin 10.000 de manifeste de marimea unei coli de hartie, tiparite pe hartie bleu si portocalie in limba romana - se pare ca in Franta, expertii au spus ca pare a fi hartie frantuzeasca si tipar francez - si semnate Frontul Salvarii Nationale. Introducerea se incerca sa se faca prin Germania Federala, printr-un autotir care venea din Germania Federala. Aceste manifeste anuntau crearea Frontului Salvarii Nationale ca formatiune care isi propune inlocuirea lui Ceausescu la conducerea tarii si a regimului comunist. Cu aproximativ sapte-zece zile inainte de revolutie, posturile de radio Deutsche Welle, France International, BBC, Vocea Americii, Europa Libera anuntau constituirea unei noi grupari de opozitie - Frontul Salvarii Nationale - care isi propune sa preia conducerea in Romania"". De la Europa Libera, fostul director Emil Hurezeanu va ramane cu urmatoarea impresie: ""Eu consider ca si scrisorile FSN-ului de atunci - venite in cel putin trei variante diferite, inclusiv grafice, din mai multe tari, din mai multe surse, surse care si-au pastrat riguros anonimatul pana astazi - fac parte din aceste operatiuni de masuri active ale serviciilor sovietice si ale serviciilor romanesti"". Emil Constantinescu sugereaza ca intre Ion Iliescu si profesorul Melian exista o legatura: ""In 1990, dupa ce fusesem ales prorectorul Universitatii, lectorul Melian de la Facultatea de Filologie, care il cunostea bine pe Iliescu, pentru ca lucrasera impreuna la UASCR si UTC, mi-a povestit si mie despre scrisoarea trimisa de el si nu am motive sa nu-l cred, dar, asa cum a aratat si Emil Hurezeanu (vezi citatul de mai sus, n.a.), Europa Libera a fost (si s-a lasat folosita) in acea perioada pentru lansarea unor diversiuni care urmareau promovarea unor teme sau persoane anti-Ceausescu"". Faptul este confirmat de fostul sef al unitatii anti-KGB din Securitate: ""In 2 ianuarie 1989, daca bine retin, mare alerta la Ambasada URSS intre cadrele de informatii, ca au primit o scrisoare din care rezulta ca e un comitet de salvare. Ei au primit-o in 31 decembrie 1989 sau 1988. Eu cred ca in 1989 (2 ianuarie - n.a.). Si au pornit toti la atac, cadrele de informatii, trimise imediat"" Actiunea viza doar rasturnarea lui Ceausescu, nu si a regimului. Cadrele de informatii sovietice de la Ambasada, reprezentanta Tratatului de la Varsovia, reprezentanta economica, intre care multi basarabeni, n-au reusit sa-i gaseasca pe autorii scrisorii. Cu acest prilej, o parte din cei contactati de sovietici, cu scopul de a afla pe autorul ei, a turnat la Securitate contactele, astfel ca s-a extins imaginea actiunilor KGB in Romania. Securitatea a avut atunci ocazia sa descopere cat de vasta este reteaua KGB aici. A fost o operatie sovietica nereusita, o ratare, una din erorile care se fac in munca de spionaj, dar si o intarire a convingerii ca Securitatea ii este evident ostila. Generalul Neculicioiu mai spune un lucru interesant Comisiei senatoriale: de multe ori conducerea KGB de la Moscova fabrica ea materiale si documente si le trimitea in Romania, inclusiv ambasadei sale, punand-o astfel la lucru fara ca aceasta sa cunoasca originea informatiei. FSN. Prin urmare, cazul FSN, de fapt al denumirii structurii pe care Ion Iliescu o anunta in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie la Televiziune, se poate sintetiza printr-o legatura directa intre initiativa sovietico-franceza si grupul militar din Romania, legatura cunoscuta si de Securitate. Desi Ion Iliescu nu era multumit de aceasta denumire, generalul Nicolae Militaru a fost acela care a insistat sa se pastreze, pentru ca marca legatura cu URSS, si a reusit. In momentul victoriei, cand Ion Iliescu era preocupat de contactarea Ambasadei URSS, improvizatii de tip Frontul Unit Muncitoresc sau Frontul Unitatii Poporului nu puteau avea prioritate in fata unei denumiri care venea, cum se spune, din adanca ilegalitate.
Fragmente din Istoria loviturilor de stat in Romania, volumul IV, partea a II-a, Editura RAO - Alex Mihai Stoenescu STRANIU
""Daca privim inca cu atentie continutul programului Frontului Militar Roman, vom observa straneitatea caracterului sau proregalist si, cu totul neasteptat, atingerea problemei Bisericii Unite! Acestea erau intr-adevar puncte ale programului UMRL si de aceea devin foarte suspecte in gandul unui Militaru sau Radu Nicolae"" IN ATENTIE
""Ion Ratiu vorbeste de mai multe scrisori, iar daca ne reamintim afirmatiile conducatorilor Securitatii asupra controlului total pe care il exercitau in anturajul lui Ion Ratiu, avem tot temeiul sa credem ca acel canal era dirijat de Securitate"" - Alex Mihai Stoenescu RAMIFICATIILE
""Securitatea i-a fost loiala lui Ceausescu pana aproape de sfarsit. Securitatea il informa pe Ceausescu asupra grupurilor disidente, iar gradul de reactie a fost o decizie care i-a apartinut lui. Pe de alta parte, este in metodologia serviciilor de informatii sa controleze o retea si sa nu o distruga, pentru a cunoaste toate ramificatiile ei"" - Alex Mihai Stoenescu CONVINGERE
""Eu consider ca si scrisorile FSN-ului de atunci - venite in cel putin trei variante diferite, inclusiv grafice, din mai multe tari, din mai multe surse, surse care si-au pastrat riguros anonimatul pana astazi - fac parte din aceste operatiuni de masuri active ale serviciilor sovietice si ale serviciilor romanesti"" - Emil Hurezeanu NOTA