O comemorare adevarata

La aniversarea a 16 ani de la revolutie, primul ministru al Romaniei a anuntat infiintarea unui Institut pentru investigarea crimelor comunismului. Misiunea noii institutii, aceea de a identifica, investiga si clasifica toate crimele, abuzurile si incalcarile drepturilor omului in cei aproape 50 de ani de regim comunist in Romania, este deopotriva complexa si salubra. Aceasta misiune fondatoare va raspunde - sper ca in modul cel mai convingator cu putinta - unei nestiinte, in parte reale, in parte mimate si de rea credinta, cu privire la perioada comunista.
Am mai povestit, cred, despre socul pe care mi l-a provocat in toamna lui 1990 un foarte cumsecade profesor - de Romana, daca tin bine minte - care dezaproba sincer revolta cu care constatam ca mi se asculta telefonul: cum, zicea el, chiar asa, credeti ca e bine sa vorbiti orice si sa nu stie nimeni? Omul obisnuit, care si-a trait o parte din viata, inertial, sub comunism si a interiorizat regulile crancene ale jocului de supravietuire impus de acest regim, e departe de ideea ca ar fi trait intr-un regim criminal prin insasi structura si principiile sale. Nu mai departe decat in vara acestui an, presedintele Basescu exprima exact acest punct de vedere in interviul acordat Rodicai Palade pentru revista "22". "Plecand de la ce simt eu ca cetatean al Romaniei si ce am simtit pana in 1989 - spunea Domnia Sa - eu, ca presedinte ,nu ma pot duce sa condamn comunismul". Inserierea, clasificarea si publicarea tuturor actelor de incalcare a drepturilor omului, de la privarea abuziva de libertate la asasinatul calificat si de la incalcarea brutala a dreptului la proprietate la controlul de stat asupra fertilitatii si reproducerii umane, ar trebui sa-i ofere si dlui Basescu, si multora dintre compatriotii nostri la fel de sceptici ca D-sa, argumente masive pentru abandonarea acestui scepticism.
In al doilea rand, investigarea sistematica nu doar a actelor criminale, ci si a structurilor de putere, a sistemului institutional - de partid si de stat - care le-au initiat si le-au folosit pentru a se mentine in pozitii de putere va permite intelegerea de ansamblu a responsabilitatilor in acest atentat perpetuu la drepturile fundamentale ale omului care a fost regimul comunist. Opinia generala s-a acomodat destul de repede cu singularizarea unei institutii - Securitatea - ca depozitar si responsabil unic al represiunii. Reziduurile propagandei negative privitoare la "obsedantul deceniu", pe care Ceausescu a instrumentat-o in lupta pentru putere absoluta pe care a dus-o in primii ani dupa desemnarea sa ca succesor al lui Dej, se simt si azi in aceasta limitare artificiala a responsabilitatilor. Or, securitatea era, in conformitate cu propria definitie, doar bratul inarmat al Partidului Comunist. Discutiile si deciziile organelor de partid, de la CC la comitetele judetene sau comunale, legislatia adoptata, cu avizul unor juristi reputati si azi, de catre Marea Adunare Nationala si Consiliul de Stat, actiunile intreprinse sistematic de catre Militie - pumnul bratului inarmat - sau modul de organizare si functionare a Armatei, Procuraturii, tribunalelor, vor trebui sa fie scrutate atent daca institutul ce se infiinteaza acum vrea sa-si duca cu adevarat misiunea pana la capat.
Un al treilea nivel de responsabilitate care ar trebui si el luat in discutie este cel al imensului aparat de propaganda. Cliseele propagate prin intermediul scolii sau pe alte cai de catre culturnicii aserviti regimului functioneaza si azi ca elemente de distorsie a adevarului istoric, in asemenea masura incat e necesara deconstructia lor sistematica intr-o dezbatere publica pe care un institut ca acela care s-a lansat zilele acestea va trebui sa le documenteze si sa le organizeze daca isi respecta vocatia. Ceea ce deosebeste asasinatul individual de cel colectiv practicat de regimurile totalitare este nu doar caracterul sistematic, ci si contextul general care incearca sa confere crimei o imposibila si de neiertat legitimitate: de la apararea oranduirii socialiste contra dusmanului de clasa la vigoarea natiunii, toate justificarile criminale ale crimei de partid si de stat au fost enuntate, legiferate, dar si deghizate de un context cultural care e si el raspunzator de complicitate, uneori chiar de instigare.
Initiativa primului ministru este cea mai demna, inteligenta si eficace modalitate de a comemora adevaratul sens anticomunist al evenimentelor din decembrie 1989.

---

Despre autor: