Furnizor de securitate politica interna

"Furnizor de securitate". O sintagma care seduce inevitabil, aproape mai tare ca nurii unei frumoase blonde (daca asa ceva se poate imagina), pe mai toti politicienii care s-au perindat in ultimii ani la conducerea tinerei noastre democratii, pe cat de incipienta, pe atat de inocenta.
Precum odinioara o tanara naravasa din Craiova ce devenea celebra national oferind local servicii specializate la tot cartierul, ai nostri presedinti s-au intrecut in a oferi anturajului lor direct povesti grandilocvente despre cum dau dansii securitate la vecini, ba chiar la toata zona. Mofturi si fasoane de curca beata, cum ar fi spus Mateiu Caragiale? As, pentru ca liderii nostri, chiar s-au vazut lideri regionali si furnizori de securitate in Marea Neagra, apoi in Balcani, apoi din nou pe Marea Neagra si Caucazul de sud, sau chiar in Orientul Apropiat.
Din nefericire, intre ambitii si declaratii grandilocvente se interpune nemiloasa realitate cu limitele ei. Si asta a facut ca, in cel mai bun caz, sa fim solicitati sa devenim aliati la o miscare conceputa, condusa si executata de altii. Ce e rau? Absolut nimic, pentru ca asa stau lucrurile, asta e situatia, astea sunt putintele si aici ar trebui sa se situeze si ambitiile. Anume, de a fi un aliat inconturnabil si de nadejde, intrat intr-o singura barca si actionand in consecinta, fara ezitari sau ambiguitati. Asta si facem acum, chiar foarte bine, intrand cu tot ce putem oferi in materie de competitivitate militara in sprijinul actiunilor aliatilor din Afganistan si Irak.
Asta ne face insa furnizori de securitate? Daca da, de ce nimeni nu a solicitat Romaniei vreo parere in legatura cu Kosovo sau cu ceea ce avea sa fie constructia politico-economico-administrativa ulterioara? Daca suntem furnizorii de securitate zonali, de ce nici NATO, nici UE nu ne invita in nici una din variantele de negocieri pentru rezolvarea problemei Transnistriei? Doar doua exemple pentru a argumenta teoria "furnizorului de securitate" real din jocul actual geo-politic. Desigur, are o componenta militara importanta, dar este vorba despre una de tip global si cuprinzand o diversitate extraordinara de tehnica militara si un urias suport logistic. Dar nici aceasta nu este decisiva daca tara sau alianta in cauza nu se poate angaja la o sustinere economica credibila a efortului de razboi si, mai ales, a perioadei de reconstructie care urmeaza. Admiratori, cum suntem, ai lectiei americane, ar trebui sa fim mult mai atenti la dimensiunea economica post-conflict pe care o impune acum "pax americana". Acolo, in acea perioada, partea anterioara, conflictul militar propriu-zis, capata sens si atunci incep sa se vada adevaratele mize. Si, de ce nu, sa se distribuie contractele de reconstructie pe urmatorii 10 sau 20 de ani. Asigurarea securitatii economice a altora se face insa dupa ce, acasa la tine, sistemul functioneaza intr-atat de bine, incat sa produca surplusuri bune pentru export. Avem asa ceva?
Putem intr-adevar, pentru a da doar acest exemplu, sa ne angajam, asa cum am promis, sa sprijinim Moldova vecina cu necesarul sau energetic in cazul declansarii unor noi etape din strategia suveranitatii energetice limitate a Rusiei? Ca furnizor de securitate zonal, ar trebui s-o facem, asumandu-ne riscurile celuilalt conflict sau intrand in zona unei confruntari zonale cu Rusia, alaturi de alte state care s-ar putea sa devina portocalii de frig in aceasta iarna. Poate... Dar, dincolo de considerente globale si inter-galactice, ramane discutia despre ordinea din propria curte. Esentiala pentru credibilizarea ofertelor entuziaste.
Nu stiu cat de relevant este exemplul urmator, dar trebuie sa revenim cumva cu picioarele pe pamant dupa atata entuziasm securitar: ce atac mai bun la securitatea nationala decat imaginile cu porci taiati "traditional" si parliti cu lampa de benzina, difuzate timp de ore in sir la toate televiziunile, readucand aminte fratilor europeni cat de departe suntem si vrem sa ramanem de ce zic ei ca ar fi standardele comune?
Ce atac mai necrutator la prestigiul nostru national decat bucuria neostoita ca ne vin bani de la capsunarii plecati in Spania, in timp ce ramanem indiferenti la masivul exod de creiere, tineri care viseaza sa plece cat mai repede pentru a-si gasi un rost pe altundeva prin lume? Ne oparim rapid la orice observatie critica impotriva Romaniei, dar acceptam senini batjocorirea in ritm de manele a ceea ce ar trebui sa fie simbolul national al Romaniei, imnul de stat al tarii furnizator major de securitate. Poate ca ar trebui definita mai intai strategia furnizorului intern de securitate economica. Apoi, orice discutie e posibila. Inainte, insa, e doar demagogie pe teme de securitate internationala.

---

Despre autor: