Cu bata in balta culturii

Anul 2005 incepea cu un ministru al Culturii (si Cultelor) cu vocatia misionarismului bine mediatizat. Acelasi an 2005 se incheie acum cu aceeasi Mona Musca in postura de fost membru al guvernului, insa, in ciuda abandonului ministerial, si in cea de "cel mai bun ministru", conform unui sondaj care masoara, de fapt, un soi de popularitate urechistica in randul pasionatilor de televiziune.
Intre timp, la Cultura a venit un reputat adept al artei de elita, la antipodul Monei Musca: Adrian Iorgulescu depune adevarate eforturi sa fie oricum, numai simpatic si comunicativ nu (chit ca asta nu intra obligatoriu in fisa de post a unui ministru). Si asa a iesit cultura din constiinta imediata a natiunii...
Nici macar scandalosul buget de 0,15% din PIB pe 2006 n-a ultragiat pe cineva, cel mai putin, pe ministrul Iorgulescu insusi. Iar daca e sa facem bilantul pe acest an al administratiei culturale centrale (de atata pasiune cata se depune in decembrie pentru contabilizarea izbanzilor si a ratarilor n-are parte in douasprezece luni nici un proiect), nu jocul de-a alba-neagra cu Opera Nationala, nici circul "de-a obiectivitatea" si "ascultatul vocilor breslei" de la Centrul National al Dansului si nici o alta tarasenie dubioasa de prin meandrele ministeriale nu poate aspira la titlul de gafa absoluta: ea se numeste nerespectarea programului de guvernare si inseamna subfinantare.
De unde sa tai, la o adica, atunci cand, vrei, nu vrei, trebuie sa strangi cureaua si sindicatele iti urla sub geamurile termopan? Cand profesorii in greva ameninta viitorul natiunii, angajatii de la metrou paralizeaza un oras cu doua milioane de locuitori, ceferistii tin pe loc industria si pe oamenii in concediu, sinistratii ultimelor inundatii plang venirea iernii din corturi de armata, farmaciile nu mai dau compensate, spitalele au datorii cat carul si pensiile sunt sub nivelul de subzistenta, ghici care e singurul teritoriu unde n-are cine urla, cine face greva, cine arunca cu pietre in Palatul Parlamentului? Cine nu poate protesta, pur si simplu pentru ca n-are cine face scandal? Monumentele istorice se surpa intr-o tacere de mormant, nici in muzee nu se vorbeste prea mult, cat despre artistii in viata, ce sa faca ei, sa puna de-un sindicat si sa saboteze ce? Comertul cu pensule si vopsele? Industria hartiei?
Am auzit acum ceva vreme ca "idolii" generatiei inca minore sunt alde Guta, Adi de Vito (fost Copil Minune) si Mutu (primii doi, celebri de altfel si in America, dupa cum m-a informat un amic); cat despre generatia parintilor lor, pentru acestia Gigi Becali e al doilea "cel mai bun om de afaceri" al patriei, iar Corneliu Vadim Tudor, al doilea politician. Pe astia ii vad la televizor, restul nu exista. Nu exista nici pentru cei mai inteligenti dintre ei, caci orice inseamna cultura are o existenta subterana, inertiala si falimentara, facuta de oameni care s-au apucat de chestia asta inainte si nu stiu sa faca altceva. Ori un capitol plicticos din manualul de istorie sau romana, pe unde desenezi mustati unor neni morti; oricum nu ceva viu, care sa te atraga sau sa-ti spuna ceva interesant despre tine, despre lumea in care traiesti, despre trecutul si prezentul ei, care sa ceara inventivitate, imaginatie, talent si un indelungat exercitiu de lucru. Asa ca, daca tot nu ne mai intereseaza despre ce e vorba in cultura, sa nu se mire nimeni ca vom ajunge sa vorbim prin semne si sa scrijelim ideograme exclusiv pe ecrane de chat.
Ei bine, ca asta si multe altele mai urate sa nu se-ntample, s-a inventat un ministru al Culturii. Care, printre alte ocupatii mai putin ofertante, o are si pe aceea de avocat al poporului cultural, asa mic si pe cale de extinctie cum e el. Si care a declarat, cu seninatate, ca 0,15% ii ajunge. Sigur ca da, pentru o inmormantare generoasa, cel mult.
In 2006, pun pariu ca mai toate finantarile ministeriale se vor duce pe "Anul Francofoniei", pe anticipatul "Sibiu, capitala culturala europeana" si pe intretinerea monumentelor de patrimoniu (ca pe restaurarea tuturor, mai greu). Cu scuza ca restul poate primi bani de la AFCN, cultura mimeaza, prost, supravietuirea. Si stiti ce va raspunde purtatorul de cuvant al MCC-ului la intrebarea "ce se intampla cu... (arta contemporana, finantarea publicatiilor si a traducerilor, sprijinirea tinerilor creatori etc.)"? "Nu sunt bani."...

---

Despre autor: