Sintagma de mai sus cu siguranta ca este, cel putin pentru urmatorii 50 de ani, mult mai potrivita decat cea de "sat european", aceasta din urma fiind fluturata mai ales prin cabinetele ministrilor Integrarii decat prin primariile rurale din Romania. Trebuie cheltuiti niste bani veniti de la UE. Atunci sa facem musai niste clipuri idioate, de genul taranului cow-boy cu lap-top, aplicant SAPARD, care, intre noi fie vorba, au prins la populatia rurala ca nuca-n perete, si niste emisiuni tv! O recenta stire arata ca "proiectele" taranilor moldoveni pentru SAPARD contineau cereri de finantare pentru centrale termice, termopane si biciclete! Dar, cel putin, cine a trebuit a castigat niste bani. Chiar si Televiziunea Nationala a "nasit" o emisiune pe bani europeni, in care putem vedea in fiecare duminica un moderator, (fost consilier al dlui Nastase, altfel om cult si rafinat, oricand capabil sa scoata din buzunar un citat din limba lui Goethe), care ne spune ca in scurt timp satele noastre vor face concurenta celor din Austria, iar turistii vor sufoca plaiurile mioritice in cautare de neaosism local romanesc. Ce am putut desprinde din emisiunea cu pricina? Un "rapsod popular", cantaret pe la nunti de domni in postura de invitat a spus, pe tonul grav, al lucrurilor definitive (de genul "dragostea-i un lucru foarte mare"), cum ca "daca nu intelegem ca poporul roman e un popor de pastori, nu intelegem nimic!". A vorbi nu-i atat usor ca a canta, asa ca n-am mai auzit, mai departe, motivatia acestui verdict. S-o fi gandit, oare, rapsodul ca, daca am fi crescut cai si nu ne-am fi ocupat cu stana si cu fugitul prin munti, din calea "cotropitorilor", am fi stiut mai bine sa facem agricultura de campie, si am fi stat sa ne batem pentru pamantul nostru? Sau ca datorita marelui curaj de a fugi cu oile prin munti, ascunzandu-ne in vagauni, pot azi satele de pastori sa constituie obiective turistice, frapand occidentalii prin salbaticia meleagurilor unde sunt asezate "de mii de ani"? E doar o presupunere.
O alta idee discutata (tot a rapsodului, imbracat in taran de la tara) a fost aceea ca "sunetul buciumului e tot una cu cel al surlelor si trambitelor Europei"; apoi dl fost consilier al fostului premier PSD a afirmat ca marele secret al reusitei rurale este ca oamenii sa reconstruiasca din temelii Caminele Culturale, sa cante si sa danseze, "schimband tilinca in chitara clasica". Trebuie sa recunoastem ca nici "Cantarea Romaniei" lui Ceausescu nu s-a bucurat de atata inventivitate! Apoi sub privirile nevinovate ale unui secretar de stat la Cultura, aratand a beatnic intarziat, cu coada, si al dlui Ficarelli, membru al Delegatiei Europene, s-a mai pomenit de o chestie vitala in devenirea satului romanesc: internetul. Parca-i vedem pe tarani navigand pe site-uri din lumea intreaga, in timp ce curtile lor arata ca o acumulare de paragina si murdarie, avand ca "axis mundi" rauletul de urina ce izvoraste din staulul vacilor si strabate curtea prin mijlocul ei, ca apoi sa se verse, nestingherit, in santul ce trece prin fata casei... Singurul adevar l-a rostit o sateanca filmata in satul Tismana-Topesti, care crede ca marea problema a satului e suspiciunea. "Cum cineva «se ridica» si isi asuma o activitate care-l ajuta sa traiasca mai bine (in cazul acela un proiect SAPARD), cum apar ceilalti, care sunt convinsi ca ceva nu-i in regula cu acesta, si ca nu-i posibil ca lucrurile sa se desfasoare cinstit. Cu alte cuvinte, ancestrala "capra a vecinului". N-am auzit, insa, nimic despre faptul ca lumea satului e una care s-a refugiat in ea insasi, o insula medievala in mijlocul societatii romanesti, si ea, destul de rurala, in ansamblul ei. N-am auzit nimic despre lene, prostie si invidie, "calitati" arhicunoscute, de la Alexandru Draghicescu la Toader Nicoara, ca sa dam doar doua nume ale unor personalitati ale sociologiei, care s-au ocupat de satul romanesc si de psihologia poporului roman. Inainte de a chema turisti din Occident, poate ca ar trebui finantate programe care sa-i convinga pe majoritatea taranilor de utilitatea de a avea WC-ul in casa, si nu in fundul gradinii. Ca baie nu se face numai sambata, si ca e bine sa renunte la a trai cu intrega familie intr-o singura camera, pentru a tine curate camerele "din fata". Ca e odios kitsch-ul pe care il putem intalni in amenajarile interioare ale majoritatii caselor din rural. Ca pentru cei ramasi in sate, mersul la oras inseamna o "calatorie" dominata de frica si de dorinta de intoarcere la adapostul vechilor obisnuinte, ca a moderniza ruralul romanesc inseamna a-i face pe acesti oameni sa renunte la cultura civica de tip parohial, inchis, care ucide atat lumea satului, dar si o buna parte din cea urbana. Iar pentru asta nu cred ca exista finantari UE...