Spiritul Paleologilor

Disparitia lui Alexandru Paleologu depaseste prin semnificatie simpla dimensiune tragica a unui (necesar) accident biologic, in genul lui "suntem toti muritori, cu-o moarte tot suntem datori etc.". Faptul ca Paleologu seniorul s-a stins afecteaza intreg corpul oamenilor de cultura din Romania, atingand profund calitatea substantei de care aceasta comunitate se bucurase atunci cand conu Alecu traia, scria si combatea. Iar acest lucru are o explicatie banala: Alexandru Paleologu era mai mult decat un stralucit membru al breslei scriitoricesti, el evoluand dezinvolt si irepetabil intr-o conditie in mod evident pe cale de extinctie - cea de aristocrat. Aristocratia domniei sale nu tinea de ceea ce numim indeobste felul de a fi al unui "print al spiritului" si asta pentru ca in cultura noastra numeroase au fost (si sunt) mintile extraordinare, regii gandirii si seniorii stilului. Paleologu varstnicul depasea in chip natural statutul de intelectual performant printr-o tinuta morala care apartinea neindoielnic unei alte omeniri, de negasit astazi. Din nefericire, stingerea sa a coincis si cu disparitia ultimului reprezentant al acestei tipologii a insului subtire, constient de sangele albastru ce-i curge prin vene si mai cu seama responsabil fata de obligatiile majore ce revin celui care reprezinta fara rest elita neamului din care face parte.
De aceea, cu Alexandru Paleologu nu s-a stins numai un om, nu a disparut doar un mod de a fi intelectual, nu a trecut la cele de dincolo intruparea unei modalitati sui generis de a reflecta lumea si spiritul. Moartea acestuia inseamna si moartea unui cosmos uman al carui ultim reprezentant ramasese. Odata cu stingerea lui Alexandru Paleologu noi, romanii, intelectuali, politicieni sau oameni obisnuiti, am pierdut efigia unei omeniri care a facut posibila Romania moderna si cam tot ceea ce suntem noi astazi. Dincolo de banalitatile necesare, in genul "a murit un boier", "a disparut un spirit ales", "suntem mai saraci cu un aristocrat", talcul plecarii dintre noi a acestui major personaj afecteaza indubitabil chiar si maniera in care ne raportam la traditie, identitate si viitor. Fara conu Alecu, civilitatea romanilor de astazi a pierdut unul dintre pilonii sai decisivi, iar calitatea dialogului intelectual si politic, asa stirba cum era, a diminuat pana aproape de stergerea totala. In absenta lui conu Alecu, reprezentarea tolerantei si a generozitatii la romani cred ca a slabit, iar speranta ca intr-o zi vom arata altfel ca omenire, dupa modelul inaintasilor din veacul XIX, a scazut dramatic.
Si totusi, indraznesc sa afirm ca disparitia lui Alexandru Paleologu nu inseamna doar momentul stingerii unei lumi nobile, ci si sansa unei renasteri identitare. Insul s-a dus, logic ar fi ca amintirea sa si modelul uman pe care l-a reprezentat sa ne oblige pe noi toti la un efort de ameliorare existentiala. In cele din urma, poate ca nu conu Alecu a fost ultimul dintre boierii autentici. Sa avem incredere ca spiritul Paleologilor traieste inca.

---

Despre autor: