Meniul UE: rechini, casaloti, balene ucigase, calmari mutanti

Expresia "marii rechini ai coruptiei" a fost lansata mai acum un an, un an si ceva de baroneasa Nicholson. Dovedind o insistenta iesita din comun, Nicholson a vizitat des Bucurestii in timpul mandatului sau de raportor pentru Romania din Parlamentul European. Problema nerezolvata a vanzarii copiilor romani peste granite a facut-o pe baroneasa sa ameninte cu amanarea aderarii Romaniei. Iar la una din conferintele de presa din Romania baroneasa Nicholson a cerut guvernarii precedente sa mai prinda si "rechini, nu doar hamsii" din randul coruptilor. La Bucuresti rechinii sunt totusi o categorie mijlocie: pe aici se invart casaloti, balene ucigase, calmari mutanti, caracatite gigantice si tot felul de alte jiganii supradimensionate care inoata fericite prin apele tulburi ale unei tranzitii prelungite la nesfarsit.
Aderarea la Uniunea Europeana ar fi trebuit sa fie o chestie simpla, cel putin la prima vedere. Criteriile care trebuie indeplinite sunt cat se poate de clare: stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului si protectia minoritatilor; existenta unei economii de piata functionale si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din Uniunea Europeana; capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru, inclusiv cele privind aderarea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare. Progresele Romaniei in respectarea acestor conditii au fost prezentate anual in cadrul unor rapoarte de monitorizare ale Comisiei Europene, rapoarte care au prezentat de fiecare data (in mod eufemistico-diplomatic) coruptia ca fiind principala cauza a intarzierii reformelor.
Monstrii acvatici post-revolutionari au crescut intre timp ca niste feti-frumosi. Tonul rapoartelor de tara ale Comisiei Europene s-a inasprit de la un an la altul: combateti coruptia, combateti coruptia, combateti coruptia! Coruptie in Justitie, coruptie in economie, evaziune fiscala, rambursari ilegale de TVA, saci de bani trecuti dintr-un portbagaj intr-altul in cine stie ce parcare - un intreg cortegiu de fapte care nu au fost niciodata sanctionate legal. Cel mult urmarite cu mare atentie de ochii si urechile vizirului, inregistrate si puse la loc sigur. Casalotii si calmarii au cazut de fiecare data la pace: mai lasa stapane, mai da tu jupane! O mica intelegere balcanica.
In fata cererilor Comisiei Europene de combatere a coruptiei, responsabilii de la Bucuresti de fiecare data au pretins ba ca nu e foarte clara limba engleza din raport, ba ca nu stiu jurnalistii sa traduca, ba ca ar fi mai bine sa zicem ca ei si sa facem ca noi, ba ca ar fi fost eliminata coruptia din tramvaie si periculoasa mafie a controlorilor de bilete. Cu riscul de a face pe prostii pana au ramas asa, oficialii romani au asteptat pana li s-a spus clar: prindeti rechinii! Pe sistemul "zicem ca ei si facem ca noi" rechinii au fost lasati pana in ziua de azi sa zburde linistiti alaturi de monstrii cei mari. Mai nou, zice ministreasa, de noua luni s-ar fi (tot) intins navoadele.
Anul acesta raportul de tara aproape ca nu mai prezinta nici un interes, este de-a dreptul plictisitor. Se stie aproape totul despre raportul care va fi prezentat in cursul zilei de azi: ca va fi unul pozitiv, ca nu s-ar recomanda activarea clauzei de salvgardare, ca Romania a facut progrese mult mai mari decat Bulgaria. In sfarsit o veste buna! In vesnicul concurs la mersul piticului inspre Europa, Romania cea greoaie a reusit s-o intreaca pe Bulgaria cea vioaie!
Insa raportul cel pozitiv nu este decat o formalitate. Adevaratul raport va fi publicat in aprilie anul viitor - raport care va contine semnalul final pentru aderare. Austria si Germania, de unde vin periodic critici dure fata de coruptie, nu au ratificat inca tratatul de aderare cu Romania. La Berlin si la Viena se asteapta raportul din aprilie. Chiar si Franta, sora mai mare de ginta latina, asteapta prudenta pana in aprilie. Mesajul european este cat se poate de clar: pana atunci trebuie prinsi cativa casaloti, niste balene ucigase, ceva cu greutate care sa demonstreze ca la Bucuresti exista si vointa si putirinta de combatere a coruptiei.

---

Despre autor: