Criza constitutionala

Orice criza de sistem afecteaza in primul rand structurile cele mai vulnerabile ale acestuia. Criza constitutionala izbucnita in Romania ca urmare a dezertarii institutiei prezidentiale de la misiunea sa de mediator intre stat si societate nu se putea sa nu aduca in impas relatiile inter-etnice. Atunci cand un presedinte nu poate fi sau nu vrea sa fie al tuturor cetatenilor tarii, primele care se simt amenintate sunt grupurile minoritare care si asa se afla in raporturi asimetrice cu majoritatea societatii. Dezechilibrele interne ale sistemului national in care sunt integrate le sperie, intrucat ele sunt susceptibile sa agraveze efectele negative ale unor atari asimetrii. Cand asemenea minoritati nelinistite cred ca au puterea de a se apara prin ruperea de sistemul in criza, o fac cu o temeritate, din pacate, adesea sinucigasa.
Domnul presedinte Basescu a ales sa fie "jucator", iar nu "mediator". In logica acestei optiuni el a fortat Constitutia si a refuzat guvernarea partidelor care au castigat alegerile, spargand coalitia lor si formand o alta majoritate parlamentara aflata inevitabil la discretia potential imorala a unor partide minoritare. Totodata, a refuzat orice cooperare cu noua opozitie. Dependenta Guvernului de sustinerea partidelor mici si excluderea opozitiei din dialogul politic cu anularea subsecventa a rolului sau de alternativa si rezerva politica au dat o putere enorma partidelor mici din coalitia guvernamentala.
In cazul UDMR, disproportia dintre electoratul sau si capacitatea de a influenta guvernarea a condus la un dezechilibru major intre moderati si radicali, intre responsabili si nerezonabili. Primii sunt cei care au ceva de aparat: avere, reputatie, profesie etc. Cei din urma reprezinta atat proletariatul, cat si aristocratia minoritatii frustrate de polarizarea sociala din interiorul ei. Cresterea artificiala a influentei UDMR ca urmare a crizei constitutionale provocate de optiunile Presedintelui tarii a determinat o crestere de putere a elementelor sale radicale. Ele pot spune acum masei ca liderii (moderati) pot, dar nu vor sa faca nimic pentru ea. Atitudinea nerezonabila a sefului statului are legatura cu atitudinea nerezonabila a radicalilor minoritatii care, intariti de instabilitatea echilibrului politic de pe esichierul national, ii imping spre extrema pe moderati.
Asa s-a ajuns la demonstratia studentilor maghiari clujeni care au cerut inapoi o Universitate pe care lor nu le-a luat-o nimeni. Problema invatamantului universitar in limba materna este una. Acest drept este recunoscut atat prin conventiile internationale, cat si prin legile romanesti. Este un drept costisitor, adevarat, dar pretul merita platit daca de aceasta depinde linistea inter-etnica. Dupa aceea, cu calm se va vedea daca exista profesori si studenti pentru o asemenea institutie, daca absolventii sai pot concura pe piata muncii cu absolventii celorlalte uiversitati, daca banii nu pot fi cumva cheltuiti mai bine in folosul tuturor. A crea, insa, o anumita universitate prin stricarea rosturilor alteia in stare de perfecta functionare este cu totul altceva si asta nu-si gaseste acoperire in vreun standard intern sau international. Desigur, dorinta nu este condamnabila - daca facem abstractie ca ea arata o aroganta segregatorie deloc inteleapta. A dori nu inseamna, totusi, a avea dreptul, ci a incepe sa negociezi. Or, pretutindeni oamenii nu reusesc sa obtina de la guverne tot ceea ce solicita si asta nu inseamna ca democratia sau libertatea sunt in suferinta.
A transforma esecul oricarui demers intr-o dovada a discriminarii si o cauza pentru actiuni de strada este periculos. O reactie necugetata din partea unor studenti romani s-ar putea transforma intr-o tragedie pentru toti. Prima consecinta ar fi ca intrarea in UE ar fi amanata atat pentru romanii, cat si pentru maghiarii din Romania. Cine o doreste?
Incepand cu 1996 in Romania s-a creat un adevarat dualism politic romano-maghiar. In fapt, romanii au renuntat la ideea de stat etnic si au acceptat ca intreaga tara, iar nu numai o parte a ei, sa fie guvernata impreuna cu structura politica a minoritatii maghiare. Aceasta masura revolutionara este acompaniata de procesul de descentralizare administrativa. Odata cu integrarea in UE principiul subsidiaritatii va functiona atat in relatia statului cu institutiile transnationale, cat si cu cele locale. A cere ca intr-un stat civic sa se constituie unitati administrativ-teritoriale etnice este impotriva curentului istoric european; a dori atribute suverane exclusive pe criteriu etnic asupra unei bucati de teritoriu cand poti guverna toata tara si cand in UE statele isi pun in comun resursele si isi exercita impreuna suveranitatea, de asemenea. A dubla dualismul politic cu o suveranitate plurala pe acelasi teritoriu national este imposibil.
Cand statul este in criza constitutionala si cand factorii de mediere si de moderatie dintre stat si societate sunt latenti, nemultumirile economico-sociale ale minoritatilor pot fi, iata, imediat aliniate sub un drapel etno-cultural. Pericolul unui asemenea situatii este pe masura irationalitatii ei.

---

Despre autor: