ISTORIA MEDICINEI

Pe un teren de sapte hectare de pe Dealul Filaretului se ridica in 1906 o cladire pentru folosinta bolnavilor de tuberculoza, in numar foarte mare la inceput de secol al XX-lea in Romania. Noua institutie medicala, numita Spitalul Filaret, avea la inceputurile sale doua pavilioane: unul cu 80 de paturi destinate bolnavilor cu forme ""deschise sau inaintate"" de tuberculoza si altul, Sanatoriul, cu 20 de paturi pentru pacientii cu forme ""nedeschise sau incipiente"". Numele de atunci al spitalului vine de la mitropolitul Filaret II, un carturar de seama al Bisericii Ortodoxe, care fusese rapus de tuberculoza la varsta de 52 de ani. In 1906, in aceeasi cladire a Spitalului Filaret se inaugureaza primul Dispensar antituberculos, unde se acordau consultatii de doua ori pe saptamana. Toate aceste realizari se datoreaza unei echipe de medici, care, sub conducerea profesorului Cantacuzino, formau, cu doi ani in urma, ""Societatea pentru Profilaxia Tuberculozei"". Arhitectul Gr. Calinescu a ridicat aceasta cladire dupa modelul spitalelor existente in strainatate. Terasele spitalului serveau pentru odihna bolnavilor, majoritatea din patura saraca a Bucurestiului.
Statistica
Dupa 10 ani de existenta fusesera internati la Spitalul Filaret 133 de barbati si 99 de femei, majoritatea cu varste cuprinse intre 13 si 50 de ani, croitori, lucratori in fabrici si ateliere, tipografii, cizmarii sau tamplarii. Cu tratamentele aplicate, care constau in cure de repaus si tuberculinoterapie, 4,2% au fost vindecati si 45,3% au prezentat o stare de sanatate ameliorata.
Directori si contributii
Primul director care a venit la conducerea spitalului a fost Stefan Irimescu, care a practicat pentru prima data in Romania o serie de tratamente precum cutireactia la tuberculina (pusa la punct de von Pirquet), pneumotoraxul artificial terapeutic (initiat de Forlanini) sau chrisoterapia. Alexandru Slatineanu, directorul care l-a succedat pe Irimescu, a ramas in istoria Spitalului Filaret pentru amenajarea unui pavilion destinat pacientilor mai instariti, care-si plateau internarea si ingrijirea medicala. Profesorul I. Rainer, al treilea director al institutiei, a imbunatatit laboratorul de anatomie patologica. In 1947 ia fiinta prima Clinica de Ftiziologie a Facultatii de Medicina din Bucuresti, condusa de profesorul, ulterior academicianul, Marius Nasta. Doi ani mai tarziu, in 1949, complexul de cladiri se mareste si ia fiinta Institutul de Ftiziologie. Noul director, Marius Nasta, centreaza activitatea institutului pe cercetarea stiintifica si invatamantul cadrelor medicale.
In tranzitie
Din anii a€™50 incepe epoca antibioticelor, care s-au dovedit eficiente in lupta impotriva TBC. Tratamentele noi, mai performante decat cele de inceput de secol, transforma tuberculoza in cea mai vindecabila boala din cele infectioase. In anii comunismului, cifrele legate de prevalenta si mortalitatea prin tuberculoza au scazut mai mult sau mai putin obiectiv, pentru ca in a€™86 sa se anunte o crestere progresiva a incidentei acestei boli. In anii tranzitiei, lupta antituberculoasa din Romania reinvie gratie profesorilor care au urmat la conducerea institutului: C. Anastasatu, E. Corlan si, in prezent, Ioan Paul Stoicescu. Sub conducerea profesorului doctor Ioan Paul Stoicescu au fost modernizate serviciile de radiologie, bacteriologie si bronhologie ale institutului. In prezent, spitalul are 700 de paturi, destinate nu doar bolnavilor de tuberculoza, ci tuturor celor care sufera de afectiuni pulmonare. Institutul ""Marius Nasta"" este unitatea centrala a Programului de Control al Tuberculozei in Romania. Este, de asemenea, institut de cercetare si de asistenta pentru bolnavi, este centru de referinta nationala in domeniul pneumologiei. Aici se afla Clinica de pneumologie a Universitatii de Medicina si Farmacie ""Carol Davila"", ne informeaza prof. dr. Ioan Paul Stoicescu.

SUSTINATORI. In lupta impotriva tuberculozei se alatura si alte societati particulare la inceput de secol al XX-lea. ""Societatea pentru Lupta Impotriva Tuberculozei Infantile"" construieste, in 1908, un sanatoriu pe litoralul Marii Negre (Eforie Sud) pentru tratamentul tuberculozei, precum si un preventoriu pentru copiii proveniti din familii cu tuberculosi. Ministerul Sanatatii a inceput sa aloce din ce in ce mai multe paturi pentru acesti bolnavi, astfel ca in 1926 numarul lor ajungea la 1.037 in toate spitalele din tara, iar in sanatorii existau 1.440 de paturi pentru bolnavii de TBC.

Citeste si:

CONTRIBUTIE. La sfarsitul anului 1926, profesorul Cantacuzino, presedinte al Societatii pentru Profilaxia Tuberculozei, a introdus vaccinarea cu BCG. La scurta vreme, la Institutul de Seruri si Vaccinuri ""Dr. I. Cantacuzino"" se creeaza un serviciu special de vaccinare a bolnavilor TBC.

SANATORII. In 1934, Cantacuzino creeaza ""Liga nationala Impotriva Tuberculozei"", care reunea activitatile mai multor asociatii particulare. Liga a infiintat mai multe sanatorii de-a lungul timpului. In 1938, numarul de paturi pentru bolnavii de tuberculoza era de aproximativ 6.000 in sanatorii.