Demonizarea lui Marin Preda

Citesc in Tribuna, numarul din 1-15 octombrie a.c., unul dintre nenumaratele articole pe care dl. Gheorghe Grigurcu le scrie impotriva lui Marin Preda. Nenumarate, adica o suta, doua, o mie, nu stiu precis. Multe, oricum, si injurioase. Nu-i recunoaste nimic, nici valoarea estetica, nici morala profesionala. Abia daca accepta ca Morometii I inseamna ceva pentru literatura romana. Acesta este gustul dlui Grigurcu si gustul lui elimina, ce curios!, marii scriitori. Sa scrii 50 de ani despre literatura romana si sa contesti, cu neobosita vehementa, pe G. Calinescu, Marin Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, adica pe cei mai mari scriitori postbelici (ma refer la ultimii trei), este o performanta. Dl. Gheorghe Grigurcu si-o asuma in admiratia unor confrati incremeniti si ei in ura lor mediocra impotriva scriitorilor care au avut si au inca mai mare succes decat ei. Ura sincera, invidie omeneasca, reactie previzibila in lumea agitata a literelor romane. Consecventa si patima pe care o pune insa dl. Grigurcu intrec insa marginile firescului. Citindu-i ultima lui interventie, mi-am dat seama de dimensiunea abisala a acestei uri fata de un scriitor care, totusi, nu poate fi tratat ca un gunoi intr-o tara civilizata si intr-o cultura cat de cat articulata. Dl. Grigurcu face acest lucru, repet, de multa vreme, in toate revistele de limba romana. Nu poti deschide o publicatie zisa de cultura sa nu dai de numele dlui Gheorghe Grigurcu si, daca dai de dl. Grigurcu, dai si de un articol calomnios la adresa lui Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu si, la nevoie, despre G. Calinescu... Pe ceilalti nu-i mai numesc. Nu ma refer, in primul rand, la mine, cum poate s-ar cuveni. Dl. Gheorghe Grigurcu ma asociaza, de regula, bandei celor trei (sau patru), dupa inspiratie. Eu sunt marele manipulator, eu sunt "fanul" care sustin pe cei trei sau patru scriitori "nomenclaturisti", rasfatati, dupa opinia scrupuloasa si incremenita a dlui Gh. Grigurcu, de toate regimurile totalitate din spatiul daco-roman. La urma urmei, daca ma gandesc bine, dl. G.G. are dreptate. Sunt un admirator al lui G. Calinescu (il consider un mare critic european, un critic de geniu), sunt un admirator al prozatorului Marin Preda si n-am nici o indoiala ca el reprezinta ceva esential in literatura romana, in fine, nu ascund faptul ca sunt un critic de prima ora si un admirator constant si exigent al poeziei lui Nichita Stanescu si, cu aceeasi exigenta si admiratie, sunt un critic simpatetic al poeziei si dramaturgiei lui Marin Sorescu. Inca o data, ii socotesc scriitori esentiali pentru epoca in care au trait si, in genere, socotesc ca opera lor rezista confruntarii cu timpul. Dovada ca, la cateva decenii dupa moarte (cazul lui Preda, Nichita Stanescu), cartile lor sunt citite, comentate, iar adversarii lor au, in continuare, insomnii. Asa ca dl. G.G., in maniacala lui aversiune fata de acesti scriitori, are dreptate sa ma conteste, sa ma numeasca "critic nomenclaturist", fan detestabil, daca a aprecia estetic proza lui Preda si poezia lui Nichita Stanescu sau Marin Sorescu inseamna a fi nomenclaturist, fan etc. Nu are insa nici o indreptatire morala si profesionala sa fie vulgar si injurios la adresa unor mari scriitori si, in genere, la adresa unui autor, indiferent in ce camp estetic s-ar fixa acesta. Este o regula morala pe care a definit-o, intre altii, E. Lovinescu. Resemnarea in fata adevarului...
Revin la cazul Preda, obsesia dlui G.G. Demolatorul de serviciu profita de aparitia unei carti (scrisa de un oarecare George Geacar) pentru a relua eternele, intepenitele, injustele lui acuze. Ce aflam? Nu aflam nimic nou. Dupa ce vorbeste de "duhul obiectivitatii", de "tonalitate cumpanita" (cine, unde?), dl. G.G. ne anunta, triumfator, ca Marin Preda primeste de la dl. Geacar "o sanctiune aspra, peste care nu se va mai putea trece". Pare o gluma proasta, dar dl. G.G. o spune serios. El chiar crede ca, gata, de aici inainte, Marin Preda va fi sanctionat de toata suflarea romaneasca, cititorii il vor ocoli, scolarii il vor sabota, preotii ortodocsi si greco-catolici il vor afurisi, istoriile literare vor fi rescrise pentru a scoate numele lui Preda din sumar, in fine, Parlamentul Romaniei va da o lege prin care autorul Morometilor sa nu mai fie rostit de nimeni, niciodata, pentru a fi astfel sters din memoria colectiva... Ma tem ca dl. G.G. se insala si de data aceasta, cum s-a inselat de cate ori a scris despre G. Calinescu, Nichita Stanescu, Marin Sorescu si despre toti ceilalti scriitori satanizati de duhul lui neobosit si pidosnic...
Nu-i insir, acum, toate propozitiile contestatare. Sunt, in genere, aceleasi, necrutatoare si stupide. Aleg una singura: dl. G.G. citeaza, ca dovada de culpa morala absoluta, declaratia lui Marin Preda ca el nu vrea sa fie Tudor Vladimirescu, el este scriitor si vrea sa-si scrie cartile... Dl. G.G. crede ca aceasta este o proba irefutabila de oportunism, un document de cadere morala, de colaborationism din partea lui M. Preda. El n-a ales Temnita, a ales Literatura, n-a vrut sa fie Tudor Vladimirescu si sa taie cu sabia pe nemernici si pe sovaielnici, a ales sa-si scrie cartile in conditiile pe care istoria i le-a dat... Culpa grava, impardonabila, dupa dl. G.G. Preda ar fi trebuit sa fie Tudor Vladimirescu... As vrea, totusi, sa amintesc ca, asa, fara a voi sa repete destinul lui Tudor Vladimirescu, Preda a scris, in conditiile regimului totalitar, "Cel mai iubit dintre pamanteni" (romanul cel mai dur ce s-a scris impotriva regimului totalitar in limba romana) si ca el, nu dl. G.G. si nici dl. Geacar este autorul capitolului intitulat "Era ticalosilor". In fine, pentru a da o idee despre atitudinea morala a lui Preda, amintesc celor interesati si capabili sa inteleaga complexitatea lucrurilor ca in anii "70, auzind ca Nicolae Ceausescu vrea sa reintroduca realismul socialist in literatura, s-a dus, impins de la spate de Adrian Paunescu, si i-a declarat lui Ceausescu: "daca reintroduceti realismul socialist, eu, Marin Preda, ma sinucid". Aceasta declaratie a aparut in 1981 in volumul "Timpul n-a mai avut rabdare".
Cine vrea sa inteleaga, sa inteleaga, cine nu, sa-i urmeze pe toti cei care, pentru a se simti mai curati sufleteste, demonizeaza fara sa osteneasca niciodata pe cel care a scris Intalnirea din pamanturi, Morometii, Intrusul, Delirul, Viata ca o prada, Cel mai iubit dintre pamanteni, Risipitorii, Marele singuratic... Ei vor dormi mai bine si vor crede ca, fara Marin Preda, cerul va fi mai senin si pamantul romanesc mai curat. Somn usor, dle Grigurcu.

---

Despre autor: