Reglam sunetul din mers, ca pe timpul lui Pazvante Chiorul

Dintre romanii care au rupt gura Europei, poate cel mai cunoscut prin pozitie si longevitate este Ioan Holender, directorul Operei din Viena. Timisorean prin nastere, exmatriculat de la Facultatea de Mecanica dupa ce a fluierat in biserica in 1956, la revoltele studentesti, Holender a luat calea exilului. Pentru ca nimic nu-l obliga sa se implice afectiv, la Viena a putut sa-si valorifice calitatile, native sau dobandite, ca impresar al lui Pavarotti, Carreras, Domingo, apoi ca director la Opera de Stat din Viena, unde adasta din 1991. Prietenii ii spun Holi, presa austriaca "dictatorul roman". A patentat o solutie manageriala temerara: a deschis usa prestigioasei institutii tinerilor necunoscuti dar plini de talent, mai ales celor din Europa Centrala si de Est, economisind astfel sume importante din onorariile "monstrilor sacri". De cativa ani este presedintele onorific al Festivalului Enescu. Om de lume, capricios, stralucitor, autocrat, Holi se marturiseste mereu indragostit de Timisoara sa.
Sunt foarte multumit de festival
Domnule Holender, am auzit rumori ca sunteti nemultumit de aceasta editie sau in general de ce se intampla la Festivalul Enescu, al carui presedinte de onoare nu mai vreti sa fiti...
Absolut gresit! Nu a existat nici o discutie in acest sens despre acest lucru. Nemultumit nu sunt deloc, sunt foarte multumit de festival. A, ca acustica Salii Palatului nu e buna, asta da, insa e un lucru pe care l-am stiut, nu e ceva nou!
De ce credeti ca Romania, cel putin Capitala ei, nu are o sala adecvata unui mare festival de muzica simfonica?
Bucuresti a fost printre primele orase din Europa, care a avut in 1888 o sala de concerte cum putini au avut, Sala Atheneului. Intre timp a crescut populatia, au crescut pretentiile, iar Atheneul a ramas prea mic. Sala Palatului, considerata o relalizare pentru anii cand a fost construita, este absolut inadecvata pentru muzica clasica, chiar cu unele ajustari electroacustice, daca se fac, tot nu e ce trebuie sa fie. Un defect: sala este prea mare. Nu exista in toata lumea o sala de peste 4000 de locuri care sa aiba o acustica acceptabila.
In toata tara nu exista un acustician
Este acesta un impediment pentru mari orchestre, pentru mari solisti sa vina la Festivalul Enescu?
Unii evita sa vina din cauza asta, dar, in afara de asta, nu stiu de ce, in toata tara asta romaneasca nu exista un acustician. Invartim la butoane, dupa ureche, reglam sunetul din mers, ca pe timpul Pazvante Chiorul. Sunetul la concertul de deschidere, pana la pauza, a fost de-a dreptul jenant, dupa pauza a fost mai bine. Dupa concertul cu orchestra din Petersburg, cu Gherghev, unii au laudat Sala Palatului, fiindca s-a auzit exceptional. E explicabil, daca o orchestra suna foarte tare, o auzi mai bine. Eu am vorbit si cu presedintele Basescu, care si el si-a dat seama ca e rau, desi nu este un specialist, dar este un om cu ureche, care aude. Deci Bucurestiul, Romania ar avea nevoie de o sala moderna care sa atraga lumea buna a muzicii, nu s-o alunge.
Ati relansat, in Piata Festivalului, cartea despre propria biografie, care v-a dus de la Timisoara la Viena. Subtitlul este "Povestea unui succes". Este viata dumneavoastra un succes?
Succesul in viata, cred, este rezultatul a multe insuccese, infrangeri si suferinte. Cam asa vad eu succesele mele.
Mi-ati povestit pe indelete viata, pentru filmul HOLI, o sa reproduc fragmente din dialogurile de atunci...
Ati facut un lucru extraordinar pentru mine, filmul acesta sensibil si profund care e ca vinul bun, cu cat trec anii, cu atat devine mai valoros pentru mine. Vad ca e mereu reluat, ultima data a preluat o parte si ORF, televiziunea austriaca, la aniversarea mea de 70 de ani, in vara.
Domnule Holender, mai sunteti indragostit de Timisoara, de orasul dumneavoastra natal? Veniti mai des la Bucuresti in ultimii ani...
La Bucuresti caut amante, dar casatorit sunt la Timisoara.
Cand ati fost ultima data?
Am fost dupa o interventie, pe care mi-au facut-o dupa un control la inima, am avut asa o dorinta launtrica sa ma duc. Am luat copiii, pe Alina si pe Livius, am stat cinci zile cu ei acolo. Am luat bicicletele, ne-am plimbat pe Corso, in parcuri. Iar ultima data am fost de ziua mea, pe 19 iulie, sculptorul Jecza mi-a facut o statuie din bronz desi mai sunt inca in viata, au venit si prieteni din Viena, a fost fain ...
Copiii, vienezi sadea, vorbesc romaneste?
Livius vorbeste bine, dar si aia mica vorbeste deja.
Am intrat sanatos in spital si am iesit bolnav
Va mai lasa doctorul sa jucati tenis?
Eu am intrat sanatos in spital si am iesit bolnav, cu trei by-pass-uri. Dar nu e nimic grav. De tenis m-am lasat mai inainte, pentru ca am ajuns la un punct, dupa 60 de ani, cand am vrut sa fiu mai mult cu fetita mica. In fond, m-am lasat de tenis din motive obiective si intelectuale.
De muzica nu v-ati lasat, mai ales ca vi s-a prelungit contractul de director general al Operei din Viena pana in 2010...
De muzica nu. Intre timp am fost consilier artistic la Opera din Berlin, apoi la Festivalul din Tokyo, ceea ce imi ia putin din timp, dar imi place, dumneavostra stiti ca eu am boala asta, ca nu-mi displace puterea, ca sa zic asa.
Da, v-au numit "dictatorul roman" in presa austriaca...
Asa m-au numit, "dictatorul roman", fiindca am cerut disciplina, rigoare, pasiune. Am si obtinut.
Ce achizitii ati mai facut pentru Opera din Viena?
O achizitie absolut extraordinara, peste toate asteptarile mele, George Petean, bariton, acum sper ca nu va citi ziarul, ca o sa-mi ceara un onorariu mai mare. Eu inca n-am auzit un bariton roman cantand, la 28 de ani, intr-un Verdi asa cum a cantat baiatul asta, care e angajat la Hamburg, dar canta deja si la Copenhaga, la Londra, a cantat la Viena acum doi-trei ani "Barbierul din Sevilla" bine, dar de atunci a facut un salt enorm si consider ca va face o cariera mare de tot. In plus, mi-a placut Brenciu, pe care l-am vazut aici, la Bucuresti.
Au facut o mare greseala ca l-au schimbat pe Spiess
Si voci feminine?
Roxana Briban de la Opera din Bucuresti, unde, hai sa o spun si pe asta, sa mai facem niste inamici in plus, au facut o mare greseala ca l-au schimbat pe Ludovic Spiess de la directiune, nu ca mi-e prieten, ci pentru ca este unul din putinii care au stiinta de a conduce o institutie intr-o perioada asa de grea, cu libertatile ei, pe de o parte, si cu niste legi sociale de pe timpul comunismului, care nu s-au schimbat. Si iarasi vin la punctul in care noi, in Romania de astazi, dorim schimbari, toata lumea vrea reforma, cu o singura conditie: ca totul sa ramana cum a fost.
Domnule Holender, Opera din Viena, aceasta institutie de mare importanta, are destui bani sau si acolo faceti economii?
Eu economii fac si daca am si daca nu am multi bani, pentru ca nu poti cheltui banii cetatenilor fara sa te gandesti de doua ori inainte de a-i cheltui. Este si o responsabilitate morala, dar problema financiara apare si in Occident, prin stagnarea economiei din cauza razboiului din Irak, prin scumpirea petrolului, prin nemiscarea bursei, prin probleme legale a dezvoltarii capitalismului. Toate astea ne ating, bineinteles, si pe noi in arta, in cultura.
Noutatile Operei vieneze
Ce vor vedea in noua stagiune pe scena Operei romanii norocosi care vor vizita Viena?
Prima noastra premiera este opera "Osud" de Leos Janacek, un compozitor care in Romania este aproape necunoscut, cuplata cu prima opera a lui Puccini, "Le Villi" care nu s-a facut niciodata in Austria. In decembrie o noua montare cu "Lohengrin" de Wagner si, cu ocazia deschiderii Anului Mozart, "Idomeneo", in 26 ianuarie, in ziua aniversarii a 250 de ani, o noua montare sub conducerea muzicala a lui Seiji Ozawa. Dar evenimentul cel mai important al acestei stagiuni este 5 noiembrie, aniversarea a 50 de ani de la recladirea si redeschiderea Operei din Viena dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand cladirea Operei a ars in bombardamente.
Care va fi programul?
Va fi un concert festiv, cu parti din cele sase opere care s-au cantat in prima saptamana dupa deschidere, cu cinci dirijori, cei mai mari din lume si solistii cei mai importanti in ultimele decade ai Operei din Viena, toti vor urca pe scena, cu trei cuvantari, a presedintelui republicii, al cancelarului si a mea. Cand Opera s-a redeschis, a fost nu doar un act cultural, ci si un act politic semnificativ, atunci, in 1955, pe vremea cand Holender avea 20 de ani si batea terenurile de tenis si salile Operei din Timisoara, inca student frumos, la Mecanica, in anul II, inca neexmatriculat, inca plin de speranta ca va deveni un inginer pentru masini cu aburi, fara directorate, fara interviuri si fara toate acestea...
O atmosfera extraordinara, unica in toata Europa...
Da, nostalgia... Sa revenim la Festivalul Enescu 2005. La ce v-ati asteptat, ce a iesit?
Peste asteptari este afluenta asta extraordinara a publicului, de exemplu la Concertele de Bach, in miezul noptii, in sala Atheneului, plin de tineret, in picioare... Vad in asta setea enorma a melomanilor bucuresteni, acum nu numai a specialistilor, ci si a tineretului pentru calitate si, daca imi permiteti sa filozofam putin, este o dorinta de calitate in multe privinte. Cel putin din partea muzicii exista acest festival, n-ar fi rau daca s-ar mai organiza din nou "Festivalul artelor", incape, are lumea nevoie ca macar in fiecare an Bucurestiul si Romania sa organizeze ceva de nivel, cu teatru, cu muzica, pentru oameni. Uitati-va la ce s-a intamplat in Piata Festivalului, a fost o atmosfera extraordinara, unica in toata Europa...
Ce ziceti de tinerii care au protestat pe scari in deschiderea festivalului?
Au protestat cinci tineri, pentru ca s-au dat prea multi bani publici la festival, e normal sa ceara si ei si sa protesteze. Proteste sunt si in Occident la festivaluri de anvergura asta, e bine ca se poate protesta acum in Romania fara sa ajungi la inchisoare.

---

Despre autor: