Via New York

Una dintre cele mai absurde saptamani politice. Basescu are nevoie de un zbor transatlantic pentru a trimite iar fuzee spre palatul Victoria. De la Cotroceni s-a plictisit sa atace la baioneta respectiva adresa. S-a banalizat, asa fiind zise... Lumea a devenit surda, s-a obisnuit cu sunetul si nu mai reactioneaza la hahaurile prezidentiale si nici la vehementele verbale sale antiguvernamentale. Cand se face frate cu Dracu, adica cu Nastase&PSD. Nu trece ziua, fara un atac in directia Tariceanu. "Nici o zi fara peste oceanic!" era un slogan publicitar proletcultist. Atacul cu pricina e un fel de mecanism cu repetitie, pe care nici presa nu il mai ia in seama decat cand nu are subiect de prima pagina mai gras. Brandul Basescu se vinde inca bine. Face tiraje, ridica audientele radio si ratingul pe la televiziuni, ca adrenalina. Prezidentul nostru vrea parlament unicameral, vot uninominal, si un referendum. Atat, si nimic mai mult. Daca tot ne plictiseam prin zona si nu stateam cu gura cascata la domnia sa, acum avem toate motivele sa stam. Bancul e bun. De ce sa ne ocupam de raportul de tara, de situatia dezastruoasa a infrastructurii, de subfinantarea invatamantului, de criza din sanatate?!... Ca tot nu le putem rezolva si mai amaram si lumea vorbind despre asemenea lucruri triste. Politicianul trebuie sa aibe un repertoriu vesel de scheciuri, poante si giumbuslucuri pentru cabaretul politic bucurestean. Sa amuze onor public. Tragem mai bine o spoiala, cu un fals discurs. Aruncam un cadavru in piata, sa aibe prostimea cu ce sa se ocupe... Daca nu putem livra oamenilor cornul si laptele (era sa zic, leptopul) oferim generosi, cu mare castig personal de imagine, spectacol, circ, via conferinta de presa, New York. Adica si cand absentezi de acasa, presa se ocupa tot de tine. Sa nu se ajunga la o uriasa criza politica, pe scenariul "cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa". Cotoiul e plecat, binemersi, dar soarecii se ocupa de zisele prezidentului. Cand se intoarce, haha, o sa aflam ca a facut o gluma, si ca de fapt, altele sunt temele pe care va trebui - tot la cererea sa expresa - sa le rezolvam.
Avem geniul subiectelor fara importanta. Al personajelor care apar si dispar, ca in romanele si piesele lui Gogol. Dau o replica, fac o descriere de natura, si gata. "Septembrie, Bucuresti, pe ploaie" ar veni chestia. Bineinteles, politicienii nostri atat au asteptat. Cam statuti, cam nevorbiti dupa o vara prea lunga, s-au napustit in microfoane, s-au hlizit la camerele teve. Filozofi, moralisti, filantropi, mizantropi, ambliopi, popi, topi & toape. Toata colectia de toamna-iarna 2005. Cand nu au cu ce se adresa poporului pe care il iubesc de-l innebunesc, ies cu bancuri proaste. Acum gogorita este cu votul uninominal, parlament unicameral, si un frumusel de referendum. Adica avem "chestiuni importante la ordinea zilei, va rog, aveti putintica rabdare"! Dar avem si geniul deriziunii, al vulgarizarii lucrurilor chiar serioase. Problema sistemului politic, este una extrem de serioasa. Pentru ca nu vor sa o rezolve, sa schimbe, de exemplu, sistemul de vot pe lista, care i-a inventat ca parlamentari, o dau pe gluma. Acopera un subiect grav cu hohote de ras, cu misto. De ce? Ca atunci cand va trebui chiar sa discutam, sa faca reforma necesara, subiectul sa fie deja banalizat, minimalizat, si nimeni sa nu mai aiba chef sa se ocupe de el. Asistam la o complicata manevra pentru a pune in scena nimicul. Pentru a acoperi de nonsens o dezbatere care ar putea fi reala. Dar care nu le convine. Pana atunci politicienii, pentru a castiga timp si a ingropa chestiunea reformei sistemului politic, pe care mai nici unul dintre ei, indiferent de partid, nu o doreste, dau drumul la un foc de artificii. Se fac ca intra in controverse dure, pentru a parea ca fac politica mare. Dau aparenta ca sunt in treaba.
Basescu le-a dat un prilej nesperat sa bata apa in piua, sa faca declaratii, sa apara la teve cu aerul ca spun lucruri grave. Sa dea impresia ca scena politica e incendiata. E de fapt o comedie. Suntem la "proceduri", inca nu am ajuns la "fond", si nu vom ajunge pe parcursul acestei generatii. Daca nu te baga nimeni in seama, te bagi singur. Cam asa se vede reprezentatia pe care o vedem, acum, la ridicarea cortinei. Au sarit la beregata presedintelui plecat sa isi utilizeze engleza de balta prin straini, ca sa para importanti, in priza, pe val. In loc sa ignore niste nazbatii, au preferat sa intre intr-un simulacru de dialog la distanta cu Basescu. Acesta atat a asteptat, si-a frecat palmele bucuros ca a dat de lucru la atatia actori si regizori. A reusit sa creeze iluzia ca a produs o dezbatere publica si anume pe o tema serioasa. in acest joc este o complicitate care trece dincolo de partide si lideri. S-ar parea ca, in sfarsit, romanii treziti din morti ca in imnul lor national, par sa fie miscati de pe marginea santului, din carciumile si alcovurile pe unde isi pierd vremea. Par sa se miste din praful imemorial asternut peste istoria lor. Dar numai pentru a ridica din umeri indiferenti, pentru ca nu-i asa, "altele sunt durerile lor". Sau pentru a rade. Haha!

---

Despre autor: