Lovitura de pedeapsa. Va prelua Tariceanu initiativa?

Pentru prima data, premierul Calin Popescu Tariceanu, utilizandu-si si calitatea de presedinte PNL, ii aplica lui Traian Basescu o lovitura de pedeapsa usturatoare. Care, in acelasi timp, poate fi si un semnal ca Tariceanu se pregateste sa preia initiativa. Razboiul politic dintre palate, dar si din interiorul Aliantei DA a fost declansat de mai mult timp. Dar acum, pentru prima data, el este dus pe fata. Cum se poate reaseza, in functie de aceasta confruntare, viata politica de la Bucuresti?
Conform unei retete care acum nu ar mai trebui sa surprinda pe nimeni, presedintele Traian Basescu, inainte de a pleca sa colinde pe la ONU, a facut o miscare prin care, din nou, si-a lasat in off-side partenerii politici. Dupa ce a batut de nenumarate ori cu pumnul in masa si cu piciorul in marmura de la Cotroceni, solicitand insistent, imperativ chiar, aruncarea peste bord a celor doi presedinti PSD de la Senat si Camera Deputatilor si dupa ce a impus energic redactarea si semnarea celui de-al doilea protocol al Coalitiei, seful statului si-a lasat aliatii politici cu gura cascata, declarand ca schimbarea presedintilor de Camere nu reprezinta o prioritate politica. Poftim de vezi! Daca procedura de maturare a tandemului Vacaroiu-Nastase se impotmoleste, de vina sunt initiatorii. Adica partidele Coalitiei. Pentru ca Traian Basescu s-a spalat pe maini. Iar daca presedintii se schimba si Parlamentul si tara merg tot taras-grapis, responsabili sunt cei care nu au acordat cuvenita atentie altor prioritati. Basescu s-a detasat. Ca Pilat din Pont. Dar a aruncat in casa comuna a celor patru partide aliate o noua bomba politica, cu doua focoase. Care a facut explozie. Iar suflul a cutremurat si opozitia. Ca sa nu mai vorbim de societatea civila, portocalie sau neportocalie. Este vorba de o noua constructie politica, radical diferita de cea realizata, incepand din 1990, de Ion Iliescu, si anume un Parlament unicameral, alesii urmand a fi desemnati prin vot uninominal. La popor da bine. Pentru ca prea multi sunt cei care s-au chinuit de-a lungul acestor ani sa-i convinga pe cetatenii noii democratii romanesti ca Parlamentul si parlamentarii nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. Ca ei consuma fara a produce. Ca sunt pusi pe luat cu japca, mai degraba decat pe elaborat legi benefice pentru viitorul tarii. Din aceasta perspectiva, Basescu lanseaza un proiect politic profund populist. Si, deci, nociv. Dar si total utopic. Instinctul colectiv al romanilor ii va impiedica sa valideze vreodata o asemenea bazaconie. Oricum, daca ar fi sa se intample, este important de stiut ca o constructie de acest fel ar face din seful statului o persoana atat de importanta, incat s-ar putea transforma oricand in dictator. In paranteza fie spus, eu le reamintesc cititorilor ziarului ZIUA ca am propus insistent o iesire din ambiguitatea in care ne plaseaza Constitutia. Acum avem un presedinte care poate interveni, fara a incalca prevederile Legii Fundamentale, in multe domenii de decizie, poate chiar face si desface o serie de treburi de stat, dar nu raspunde pentru nimic. Deci, fie trecem la un sistem utilizat de americani, in care presedintele este seful Executivului, fie ii mai taiem din atributii in favoarea Executivului si a Parlamentului. Tocmai de aceea, replica lui Tariceanu, prin care acesta propune o formula de republica parlamentara, anunta o posibila preluare de initiativa in lupta cu Basescu. O republica parlamentara inseamna diminuarea dramatica a "pohtelor" presedintelui jucator.
Aceasta noua faza, spectaculoasa si dramatica, in care a intrat confruntarea dintre Traian Basescu si partidele politice anunta si o posibila reasezare a acestora din urma pe tabla de sah. Basescu pare a fi o flacara care s-a stins prea repede. Principalele sale atributii, legate de reprezentarea Romaniei in plan international, astfel cum au fost exercitate, creioneaza un esec de mari proportii. Nemaiintalnit in ultimii 16 ani. Daca asa stau lucrurile, atunci lansarea de tiribombe prezidentiale se explica tocmai prin nevoia de ascundere a esecului. De aici coincidenta momentelor in care Basescu, profitand de credibilitatea pe care inca o are in calitate de sef al statului, cutremura opinia publica, lansand fel de fel de afirmatii, taman cand treburile ii merg prost.
Cu exceptia PD - inca - Basescu a reusit sa-si urce in cap toate partidele. Ce urmeaza?
In fata unei asemenea provocari, cat mai conteaza oare sterila batalie din Parlament pentru presedintia Camerelor? Care mai este miza? Si ce va fi mai tarziu? PD ramane la putere, dar atunci Basescu va fi absolut singur sau PD pleaca de la putere, pentru a deveni nimic mai mult si nimic mai putin decat un partid prezidential. Iar noi, analistii, ne aflam in strania si dramatica situatie in care ii dam dreptate lui Basescu, atunci cand critica guvernarea si le dam dreptate liderilor politici, atunci cand critica Presedintia.

---

Despre autor: