Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si Justitiei, precum si unele masuri adiacente, a fost publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 653 din 22/07/2005 si a intrat in vigoare la 25 iulie 2005. Dupa ce saptamana trecuta am t

Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si Justitiei, precum si unele masuri adiacente, a fost publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 653 din 22/07/2005 si a intrat in vigoare la 25 iulie 2005. Dupa ce saptamana trecuta am tratat modificarile care vizeaza proprietatea funciara, acum ne vom ocupa de modificarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.

Modificarile aduse nu vizeaza atat substanta reglementarii, ci mai degraba impun anumite precizari si reformulari, ce aduc schimbari de ordin terminologic sau alte modificari de o importanta redusa.
Legea dreptului de autor a fost anterior modificata prin Legea 285/2004, ca urmare a necesitatii reglementarii unei mai bune gestionari a fondurilor colectate de catre societatile de gestiune colectiva si in acelasi timp de necesitatea de crestere a transparentei in activitatea desfasurata de societatile de gestiune colectiva.
Initiativa modificarii formei actuale a legii se justifica prin necesitatea modificarii procedurii de negociere a metodologiilor de stabilire a produselor si a cuantumului remuneratiei compensatorii, precum si prin introducerea unor prevederi care sa creasca eficienta controlului asupra activitatii organismelor de gestiune colectiva. De aceea, majoritatea modificarilor se impun, ele fiind justificate de necesitati semnalate in practica.
EXCLUDERE. Modalitatea in care a evoluat reglementarea in domeniul dreptului de autor dovedeste o incercare de preluare si adaptare a unor acte normative adoptate la nivel comunitar. Legea a abrogat prevederile literei ""j"" a articolului 7 al legii, articol care stabileste obiectul protectiei prin Legea dreptului de autor. Daca prin Legea 285/2004, lege care a modificat anterior Legea 8/1996, a fost introdusa ca obiect al protectiei si opera digitala, in mod cu totul nejustificat legea a vizat inlaturarea de la protectie a acestei categorii de opere.
Modificarea surprinde prin lipsa existentei unei motivatii pentru aceasta excludere, cu atat mai mult cu cat evolutia mijloacelor de creatie impune extinderea protectiei asupra altor categorii de opera, nicidecum limitarea protectiei. Este adevarat ca folosirea cuvintelor ""cum sunt"" in cuprinsul alineatului 1 al articolului face ca enumerarea sa nu fie una limitativa, insa preocuparea pentru o atare modificare nu poate sa nu surprinda, cu atat mai mult cu cat, in forma prezentata de initiatorii proiectului, aceasta modificare nu se regaseste.
IMPRUMUT. Reglementarea anterioara a imprumutului public dadea dreptul titularului dreptului de autor la o remuneratie echitabila, cu exceptia cazului in care imprumutul public este realizat in scop educativ sau cultural prin biblioteci de drept public (adica institutii recunoscute potrivit legii sau organizate in acest scop de catre autoritatile publice). Legea a restrans sfera acestora la biblioteci si institutii publice de invatamant preuniversitar, o armonizare cu directivele europene.
Majoritatea modificarilor adoptate sunt binevenite, pentru ca au in vedere fie inlesnirea anumitor proceduri greoaie sau lamurirea unor aspecte confuze din cuprinsul actualei reglementari, fie au in vedere majorarea amenzilor, majorare ce se impune din considerente de dinamica contraventionala si infractionala.
Introducerea la alin. 5 la art. 144 - conform caruia ""dreptul de imprumut nu se epuizeaza o data cu prima vanzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului sau a copiilor unei opere pe piata interna o consideram o precizare necesara.
Conform art. 145, anumite opere nu pot face obiectul inchirierii sau imprumutului. Daca fosta reglementare exclude de la imprumut sau inchiriere, printre altele, si proiectele de structuri arhitecturale, acum se produce inlocuirea acestora cu ""constructii rezultate din proiecte arhitecturale"".
50 DE ANI. Durata drepturilor patrimoniale ale artistilor interpreti sau executanti este in reglementarea anterioara de 50 de ani si se calculeaza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a avut loc prima fixare sau in lipsa, prima comunicare catre public. Modificarea propusa nu modifica termenul care este neschimbat, adica tot 50 de ani, numai cu privire la momentul de la care curge facandu-se anumite modificari.
Prin modificarea adusa la art. 34 alin. 1 se instituie protectia absoluta a partiturilor muzicale chiar si in cazul reproducerii acestora pentru uzul personal sau pentru cercul normal al unei familii.
Legea a modificat, de asemenea, alineatul 1 al art. 70, in sensul revenirii la vechea reglementare, si anume: ""In lipsa unei clauze contrare prin contractele incheiate intre autorii operei audiovizuale si producator, se prezuma ca autorii operei audiovizuale ii cedeaza producatorului drepturile exclusive privind utilizarea operei in ansamblul sau, precum si dreptul de a autoriza dublarea si subtitrarea, cu exceptia autorului muzicii special create"".

""MOSTENIREA"" AVOCATULUI


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.