Avem o tara, cum o amenajam?

Permanentele schimbari de strategie din sfera amenajarii teritoriului din ultimii 15 ani au produs disfunctionalitati grave in acest domeniu: lipsa unei ""gandiri"" pe termen lung care sa nu sufere modificari de fond la schimbarile echipelor guvernamentale si care sa fie sprijinita bugetar cu un plafon din PIB cel putin constant, daca nu in crestere; lipsa unui plan concret cu termene precise de finalizare in domeniul cadastral (Romania se afla printre ultimele tari din Europa in finalizarea masuratorilor cadastrale la nivel national); lipsa surselor de finantare pentru lucrarile de infrastructura.
De aceste probleme ne lovim si ne amintim de ele ori de cate ori se intampla o nenorocire, chiar daca are cauze naturale care lovesc o zona limitata sau se extind pe arii mai mari. Recentele inundatii, atipice cantitativ, au provocat daune importante, au declansat ample analize la nivelul mass-media si la nivel politic. Din pacate, atunci cand sunt catastrofe sunt si victime. Nu vorbim neaparat de victime la propriu, dar distrugerile provocate victimizeaza un segment de populatie, in special categorii defavorizate, care nu au posibilitatea sa-si asigure bunurile, si pe fondul unui sistem inca greoi. Mai mult, la nivel teritorial, judetean, exista comisii pentru prevenirea si gestionarea dezastrelor, a situatiilor de criza.
Dupa colapsul institutiilor de imbunatatiri funciare (IELIF-uri), o serie de lucrari de importanta nationala a fost abandonata, in special din lipsa banilor, iar altele ce urmau sa inceapa nici nu au mai fost luate in calcul. Zone intregi din tara sunt amenintate de alunecarile de teren cauzate atat de fenomene naturale, cat si de mana omului sau a ""neomului"", care defriseaza fara rationament.
In acelasi timp, autoritatile locale, in special din mediul rural, au tolerat si au ingaduit constructia de locuinte pe terenuri friabile cu stabilitate scazuta.
Revenind la Banat, una din zonele calamitate, trebuie aratat ca reconstructia gospodariilor afectate a primit din partea Guvernului toata atentia si fondurile care s-au putut disponibiliza. Noi am identificat deja 16 constructori care vor demara in cel mai scurt timp lucrarile la locuintele distruse. Problemele de care ne lovim apar de la autoritatile locale si judetene. Contributia si implicarea lor trebuie sa fie intensificata. Cand am declarat, in urma cu o luna, ca Guvernul a deblocat 24 de milioane de euro pentru refacerea locuintelor afectate, nu inseamna ca am degrevat autoritatiile publice locale de la eforturi logistice si chiar materiale, in aceasta actiune. Consiliile judetene trebuie sa asigure accesul constructorilor pentru organizarea de santier. Vrem ca pana vine iarna sa finalizam ce ne-am propus: reconstructia a circa 1.000 de locuinte.
O serie de ONG-uri, institutii media sau religioase, a facut apeluri umanitare si a colectat sume apreciabile. Trebuie sa avem un management rational, bine organizat, pentru a gestiona folosirea materialelor de constructii, stranse printr-o solidaritate generala. De aceea, s-a instituit un centru de comanda la Timisoara, care are sarcina de a coordona toate actiunile, incepand cu eliberarea terenului si terminand cu predarea la timp a constructiilor. La data de 20 iunie, adica astazi, pornesc lucrarile la aproximativ 130 de case in judetul Timis si Caras Severin, pe locatiile care au fost disponibilizate pana acum.
In aceasta primavara, natura a afectat zone de pe intregul teritoriu al tarii, iar efortul financiar a fost mare pentru bugetul mult subdimensionat al anului 2005. Guvernul are prioritati si la Sanatate, la Protectia Sociala, la Educatie etc.
Cel mai important este reconstructia cat mai urgenta a caselor distruse, pentru ca oamenii sa se intoarca la locuintele lor. Aici vom avea nevoie de solidaritatea tuturor celor implicati, pentru a duce la bun sfarsit acest angajament.

---

Despre autor: