Jean Cheller de Tudor Octavian

In programul editorial interbelic de monografii de arta, aceasta este poate cea mai semnificativa, marcand o descoperire culturala de valoare nationala. Jean Cheller a inceput sa fie cunoscut la cateva decenii dupa moarte. Datorita prezentarii in volumul ""Pictori romani uitati"", preturile tablourilor sale au crescut vertiginos. Un artist autentic, care a stiut sa isi gaseasca stilul propriu in arta romaneasca, Jean Cheller a fost ignorat antum si postum de critici si de public. Lucrarile sale si-au gasit insa locul in colectii particulare. Tudor Octavian le-a cautat cu indarjire si a reusit sa insumeze mare parte din ele in acest volum. Cateva argumente pentru cartea ""Jean Cheller"".
Primul este ca, dupa aparitia volumului ""Pictori romani uitati"", practic nu a existat om care, cumparand aceasta carte (vanduta pana acum in circa 5.000 de exemplare), sa nu ma intrebe daca nu scot si un al doilea volum. Am raspuns stereotip ca nu am substanta pentru un lot de inca 50 sau 60 de artisti de recuperat pentru cultura romana, dar, pe masura ce ma repetam, mi s-a luminat oportunitatea unor monografii pentru unii din artistii inventariati in aceasta carte. Iar primul dintr-o serie care ar urma sa ii numere si pe Nicolae Vermont, Constantin Artakino, Kimn Loghi, Ipolit Strambu, Nicolae Grant si alti cativa este Jean Cheller. Totusi, in Romania, e nevoie de mai mult decat de hotarare si material documentar, pentru ca o carte sa apara.
O astfel de monografie vine in mod firesc sa acrediteze o descoperire de prestigiu national, dar si o improspatare a gustului public prin cativa edificati, colectionarii. Ce e remarcabil e faptul ca am gasit sprijin total la Muzeul National de Arta, la casele de licitatii Alis si Monavisa, la galeriile care au comercializat lucrarile pictorului si la cativa critici convinsi ca arta romaneasca are inca multe valori de dovedit. Trebuie sa marturisesc ca datorita noilor mijloace tehnologice (fotografie digitala, tipografie digitala, computerizarea informatiei), lucrul la o carte de arta castiga in productivitate, promptitudine si calitate. Nu m-as fi putut angaja la realizarea unui program de monografii, fara o dotare optima, o colaborare absolut exceptionala cu Pro Editura si Tipografie si un mecenat discret si eficient, precum cel al doamnei Catia Radulescu. Mai trebuie sa spun ca publicul mare si motivat al volumului ""Pictori romani uitati"" mi-a creat un soi de depresiune interioara la granita dintre obligatie si bucurie. E foarte greu si chiar inuman sa scrii carti fara public. Nu-s atat de rafinat, incat sa sufar ca mi se vand cartile si ca aceasta aventura a redescoperirii unor artisti uitati, ignorati sau de-a dreptul ratati, pierduti de mecanismele valorizatoare ale culturii romane, afla astazi in noii colectionari ecou si pasiune. Atractia publicului pentru Jean Cheller, ca si pentru alti pictori (re)descoperiti, are cumva legatura cu cresterea vertiginoasa a valorii lucrarilor lor pe piata?
Noi, romanii, avem obiceiul sa privim actul cultural separat de procesul de valorizare economic. Trebuie sa ne consolam cu realitatea ca nu putem vorbi de o arta mare fara o piata adevarata si o piata adevarata fara publicatii adevarate, de natura sa fermenteze, cum e de exemplu acest album Jean Cheller. Am avut posibilitatea sa descopar ca acest proces de redefinire a valorilor intr-un sistem complex si primenit se petrece practic in toata lumea. Nici in Romania nu sunt singurul, muzeele din tara in special au tiparit o multime de titluri, interesand procesul de valorizare, iar in Capitala s-au publicat si este in pregatire o multime de monografii, cum ar fi bunaoara Olga Greceanu, Samule Mtzner, Rodica Maniu, dictionarele lui Mircea Deac etc. SEMNALE EDITORIALE

---

Despre autor: