Cu plugul prin Uniunea Scriitorilor

O data la patru ani, cand se apropie alegerile sale interne, Uniunea Scriitorilor din Romania devine subiect de presa. E bine? E rau? Cum doi scriitori fac trei partide, unii vor zice ca e bine, altii ca nu e. In orice caz, in ultimii ani USR a functionat fara birou propriu de comunicare cu publicul. Ce sa fi comunicat daca n-a avut dezbateri interne? Trebuia sa aiba? Poate ca da, din moment ce acum, inaintea noilor alegeri, se aud voci radicale care zic ca Uniunea Scriitorilor e un loc ce ar trebui arat cu plugul, iar apoi brazdele ar trebui date cu sare. Astfel de voci vin dinspre noii tineri scriitori. Florin Lazarescu, de pilda. Asta nu l-a impiedicat pe patronul de la Editura Polirom, Silviu Lupescu, sa preia - s-a intamplat recent - editura Uniunii, Cartea Romaneasca. Florin Lazarescu a lucrat la Polirom si n-ar fi o frumoasa ironie sa-l vedem, maine-poimaine, redactor la Cartea Romaneasca? De ce nu? In fond, nemultumirile exprimate public despre Uniunea Scriitorilor vin si din faptul ca a functionat in ultima vreme ca un club inchis, fara sa-si puna in dezbatere publica dilemele de statut.
Club inchis? Cu peste 2.000 de membri? Dileme de statut? Care?
Una dintre dilemele acestea este chiar numarul de membri. La Conferinta Nationala a USR ce va avea loc pe 17 iunie va fi supusa votului o propunere statutara de restrictionare mai severa a accesului in breasla. Prea multi membri la prea putini bani - au constatat diriguitorii USR. Nu a propus nimeni proiecte manageriale pentru suplimentarea fondurilor Uniunii.
In vremea asta, Muzeul National al Literaturii Romane a invatat sa aplice proiecte de finantare europeana si a reusit sa acceseze un fond de 350.000 de euro pentru un program derulabil in 2005. La anul care vine, MNLR va aplica un nou proiect. |ntrebarea devine iute urmatoarea: nu exista la USR creiere creative care sa-i imite pe cei de la MNLR?
Acum, ca si in urma cu patru ani, toata suflarea scriitoriceasca pune aceeasi intrebare: presedinte in stil vechi (à la Zaharia Stancu) ori manager? Dar nu binevoieste nimeni sa observe ca schimbarile statutare ce vor fi propuse pe 17 iunie nu prevad solutia manageriala cata vreme nu prevad o concurenta electorala intre proiecte de tip managerial. Nu-i bai, zic altii, dupa ce-l vom alege pe presedinte, ii vom delega responsabilitatea de a angaja o firma de consultanta care sa elaboreze proiecte de felul celui de la MNLR. De parca, prin traditie, presedintele Uniunii ar fi fost ascultator de altceva decat de litera statului.
In fine, altii zic asa: nicaieri in lume scriitorii nu sunt organizati cu totii intr-o una si aceeasi asociatie profesionala. Solutia? Sa desfiintam USR-ul de azi si sa-l reinfiintam maine sub rezerva reinscrierii fiecarui nou membru. Astfel ca in noul USR vom putea inscrie de asta data numai 500 ori 600 de scriitori cu adevarat merituosi.
Ce faci, atunci, cu cei 100 de scriitori batrani si extrem de saraci care, azi, primesc zilnic acasa sufertasul cu painea lor cea de toate zilele?
Da, USR este acum si cantina de azil. Dar este si sindicat cu activitati comerciale: construieste si va exploata un hotel propriu. Dar nu e, totusi, chiar sindicat, pentru ca nu are afiliere sindicala si nu avizeaza proiecte legislative, necum sa poata face lobby parlamentar. Si mai face ceva USR-ul de acum: organizeaza festivaluri internationale de literatura pe care ar fi fost normal sa le organizeze statul roman - caci a lui ar fi sa fie gloria imaginii ce ar rezulta din aceste sarbatori literare.
Cat despre gloria USR, ce sa mai zicem? Dupa ce presedintele dintre 2001 si 2005 a ajuns subiect de scandal din pricina unor suspiciuni de colaborare cu Securitatea anilor '80, '90, Conferinta din 17 iunie risca sa devina o sedinta de demascari post-staliniste; si mai risca ceva: sa mai puna patru ani la focul mic al confuziei fara ca in acest interval Uniunea sa se reformeze macar in sensul intelegerii felului in care ar putea juca pe piata proiectelor finantabile cu banii contribuabililor europeni.
Mentalitatea breslei scriitoricesti va ramane, oare, la intrebarea "pe cine punem presedinte?" - de care acum e plina presa culturala, ori va trece ca prin minune la una mai liberala: "Ia sa vedem cu ce proiecte vin candidatii nostri?".

---

Despre autor: