Un guvern cu sira spinarii rupta

Pentru ca lucrarea de la Maracineni, inaugurata de Calin Popescu Tariceanu cu o solemnitate, e o biata injghebare din lemn. Ceva in genul puntilor trecute de fetele din satul cosbucian chicotind ca li se vad din apa chilotii. E un fapt. Unul dintre faptele care s-au tesut in aceasta luna pentru a da ceea ce s-a numit criza inundatiilor. E insa un fapt semnificativ. Daca si Armata noastra, prea mult cantata drept Armata NATO in toate simpozioanele si mesele rotunde, s-a comportat mai haotic, mai balbait decat o echipa de zidari beti, ce sa mai ceri atunci altor institutii ale statului de drept, care nu sunt nici militare, si cu atat mai putin in NATO! S-ar putea scrie un roman comic despre felul in care a fost gestionata in Romania lui 2005 aceasta criza a inundatiilor. Criza care n-a fost atat de mare incat sa poata fi numita catastrofa. Doamne fereste! Daca s-ar repeta cutremurul din 1977 sau inundatiile din 1970. Ar trebui ca ONU, NATO si UE sa se intruneasca de urgenta pentru a evita disparitia unei tari de pe harta lumii. Printre prozele gazetaresti dedicate crizei, am intalnit si unele care-si exprimau surprinderea. Autorii nu se asteptau ca, dupa 15 ani de tranzitie, o criza de mici proportii sa fie gestionata atat de prost. Astfel de surprinderi nu pot trada, credem, decat doua realitati sufletesti. Autorii lor sunt fie fani ai actualei Puteri, si atunci, in loc sa injure, cum ar trebui, isi exprima surprinderea. Sau incepatori intr-ale abordarii gazetaresti si, atunci, raportand intamplarile din Romania la logica bunului-simt, nu le vine sa creada ca asa ceva se poate intampla.
Noi insa n-am fost surprinsi de brambureala cu care s-a gestionat criza.
Si dintr-un simplu motiv.
Actuala coalitie de guvernare repeta in linii mari evolutia coalitiei din anii 1996-2000. Nota definitorie a guvernarii CDR a fost incapacitatea de a administra tara. In 2000, PSD a fost adus la putere sub semnul nevoii acute de a reinstaura minima ordine. Cu toate ca electoratul stia de ce-i in stare acest partid in materie de jefuire a tarii. Semnele incapacitatii de administrare s-au vazut, in cazul guvernarii Ciorbea, in august 1997, cand s-a purces la restructurarea unui numar insemnat de intreprinderi. O operatiune extrem de complicata, cu efecte nelinistitoare in viata a mii de oameni, a fost facuta in doi timpi si trei miscari, ca suflatul nasului in vreme de gripa. Fara o pregatire prealabila, fara un scenariu, fara o minima preocupare de comunicare publica, intr-o brambureala exemplara. Atunci, in august 1997, la cel dintai contact cu o criza, singurul care justifica si legitimeaza o guvernare, pentru ca intr-un asemenea moment problemele nu se rezolva de la sine, au iesit la iveala incoerenta actiunii, nascuta din caracterul eteroclit al coalitiei, lipsa de profesionalism a autoritatilor publice, dar mai ales acel acut sentiment ca tara e lasata la voia intamplarii. ECHIPAMENT. Premierul Tariceanu si-a pus cizmele de cauciuc si a descins din limuzina in Timis la mult timp dupa declansarea inundatiilor

---

Despre autor: