3 Mai 2005
In sfarsit am reusit sa-mi iau si eu vacanta aia pe care o astept de cateva luni bune. Si tare bine mi-a prins ca a fost chiar acum de Pasti. Ma intorc cu forte proaspete si plina de idei. Am avut timp sa meditez la toate cele, asa ca, nurori, fer

In sfarsit am reusit sa-mi iau si eu vacanta aia pe care o astept de cateva luni bune. Si tare bine mi-a prins ca a fost chiar acum de Pasti. Ma intorc cu forte proaspete si plina de idei. Am avut timp sa meditez la toate cele, asa ca, nurori, feriti-va!
Nu va spun cum am petrecut zilele trecute, pentru ca stiti cum e. Tot omua€™ se bucura in astfel de momente. Numai eu n-am parte de asa ceva. Trebuie tot timpul sa fiu cu ochii nu in patru, ci in paisprezece, tot timpul trebuie sa observ ce nu observa nora-mea. Spre exemplu, mai deunazi m-am uitat in dulap la ei si am vazut ca exista munti de cozonaci. Unii trimisi de maica-sa (frumusei, dar cam lipsiti de gust), altii facuti de ea (niste turte autentice) si cativa de la mine (o frumusete de cozonaci mi-au iesit anul asta!). Ca sa nu se intareasca de tot si sa-i arunce, ca e pacat de ei, i-am tot zis sa-i puna in niste pungi. Dar ce-i pasa ei? ""Se strica, ii aruncam, ca doar n-o sa stam in doi-trei cozonaci." Ei ii vine usor sa spuna asta. Ca n-a muncit ca mine o zi intreaga si n-a framantat la ei cat am framantat eu. De fapt n-a framantat deloc pentru ca ea are ""robot"". De-aia nici nu i-au iesit, va spun eu. La cozonac e ca si cu sufletul omului, pana nu pui mana sa te lupti cu el, nu obtii nimic. Iese, dar parca n-are viata, parca ii lipseste ceva. Dar asa e cu tinerii, li se pare ca toate aparatele astea electrice le tin si de foame, si de cald.
Sa ne intoarcem insa la cozonacii nostri. I-am zis sa-i transformam, sa-i facem prajitura cu ciocolata. Pe ai ei si pe-ai cuscra-mii, ca ai mei erau prea aratosi ca sa-i strici. Nu s-a opus prea tare, asa ca ne-am apucat sa facem (vorba vine ""ne-am apucat"") o crema de ciocolata. Am taiat cozonacii pe lungime si i-am transformat in blaturi, pe urma i-am uns cu crema de ciocolata, am pus din loc in loc si cateva felioare de portocala si kivi, ca sa taie greata, nu inainte de a insiropa putin blaturile cu zeama de compot mai acrisoara. Am imbracat totul in frisca si am ras pe deasupra ciocolata. A iesit o minune, de s-au lins pe degete. Cine n-are soacre sa-si cumpere, i-am zis. Dumneavoastra ce spuneti...?

CREMA DE LAMAIE CU FRISCA

Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.