Un artist romano-new-york-ez

Mai nou, prin galeriile bucurestene ale Uniunii Artistilor Plastici a aparut "sindromul grabei". O graba greu de inteles si de acceptat. O saptamana, maximum zece zile si artistul trebuie sa-si stranga lucrarile, resemnandu-se. Dupa ani de truda si asteptare, timpul s-a comprimat la doar doua gesturi: deschiderea si inchiderea expozitiei. Eventualul cumparator abia are timp de gandire, cheltuielile nu sunt amortizate, criticul isi publica articolul in contratimp, publicul este mai putin numeros, iata doar cateva consecinte imediate!
Dincolo de acest lucru, trebuie spus, totusi, ca evenimentele plastice nu sunt rare in Bucuresti, doar ca iti trebuie multa energie si nervi exersati pentru a alerga (la propriu) dintr-un loc intr-altul.
Saptamana trecuta, galeria "Artis" a gazduit picturi si desene de Dumitru Ivan, artist care locuieste la New-York de aproape doua decenii. Vernisajul, la care au participat multi colegi de generatie (pictorul s-a nascut in 1938), a adunat si artisti din generatiile mai tinere, critici, iubitori ai artelor vizuale. Au vorbit criticul Pavel Susara si scriitorul Ion Papuc.
Lucrarile lui Dumitru Ivan se gasesc in muzee, galerii si colectii particulare din tara si din strainatate. De asemenea, numele sau figureaza in dictionare si enciclopedii, publicatii si diferite cataloage romanesti si din alte tari.
O cerebralitate marcata puternic prin jocul unor geometrii impetuoase, culori inchizandu-se si deschizandu-se cu voluptate in si din carcerele liniilor, amintind de penitele vechilor maestri, o curgere vizuala ritmica a unor motive inadins repetate si renascute, o senzualitate cand difuza, cand explicita, iata cateva din semnele pe care le-au lasat pe retina privitorului lucrarile din aceasta expozitie.
Grija artistului de-a ramane riguros in exprimare, de-a nu lasa limbajul plastic sa se delimiteze de propria lui natura, sa alunece in facil si in repetitiva dizertatie inutila, se vede in picturile si desenele lui Dumitru Ivan ca intr-o limpede apa.
Conceptul feminitatii este subiectul, (pre)textul pe care artistul, ca orice calator pamantean, vrea sa-l apropie de sacru, cu pretul unei indarjite si concentrate reverberatii plastice si al iesirii din tabu-urile la indemana. O spectaculoasa (re)inventare a carnalitatii, inlantuita triumfator de ne-linistea artei.

---

Despre autor: