Festivalul International de Teatru de la Sibiu in avanpremiera

La sfarsitul lunii viitoare, pe 26 mai, va incepe la Sibiu o noua editie, a XII-a, a singurului Festival International de Teatru organizat in Romania. Este penultima inaintea marelui eveniment din 2007, Sibiu-Capitala Culturala Europeana, mult-celebrat cu atat mai mult cu cat corespunde anului integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Inceput ca o intalnire romano-moldoveneasca, FITS a devenit un festival mamut, cu sute de spectacole din toate coltisoarele lumii, in spatii diverse, de la Piata Mare la sala Teatrului "Radu Stanca", in biserici si hale. Eveniment de maxima vizibilitate internationala in zona, la FITS sunt invitate anul acesta, din Romania, spectacole ca "Portretul lui Dorian Gray", de la Odeon, "Forma lucrurilor", de la Teatrul ACT, "Woyzeck" de la Maghiarul din Cluj, apoi spectacole din Abhazia, "Medeea" facuta de Tompa Gabor la Novi Sad etc.
Disputat si aplaudat in acelasi timp, Constantin Chiriac, directorul FITS si, in acelasi timp, al Teatrului National "Radu Stanca", vorbeste despre festival ca fiind un imens puzzle al cautarii originalitatii si al intalnirii drumurilor artistilor in formare si ideilor nascande.
Care sunt ratiunile in virtutea carora alegeti pentru festivalul de la Sibiu spectacolele din Romania?
Primul criteriu este calitatea, incerc ca tot ce aduc sa fie peste un anume nivel. Aduc din Romania ceea ce mi se pare in primul rand valoros, dar in acelasi timp vandabil (in sensul bun al cuvantului, sensul de unic, original).
Vandabil pentru publicul din Sibiu?
Vandabil pentru producatorul din afara. Sa va dau un exemplu. De multe ori se spune ce minune este - si este - Dan Puric. Dar este pentru noi, romanii. L-am adus la Sibiu de vreo trei ori, cu cele mai reusite spectacole ale lui, si-am presat multi producatori aratandu-le cat de bun e. Mi-au raspuns ca la ei sunt cu zecile, si au dreptate. Pentru noi, Puric e extraordinar, normal ar fi sa mai avem patru-cinci ca el, sa dezvolte acest limbaj al corpului, aceasta pregatire pe care si-o asuma. El e, de fapt, un formator de scoala.
Dar sunt multe lucruri minunate pe care noua ni se pare normal sa le avem. Amintiti-va de taraful ala dintr-un colt de tara amarat - a trebuit sa vina niste belgieni, infratiti cu Clejaniul prin programul "Villages Roumains", pentru ca Taraful Haiducilor din Clejani sa devina un brand, care acum se vinde cam cu 10.000-20.000 de euro pe spectacol si canta cu Filarmonica din Madrid.
Cautati, altfel spus, alternativa extrema in materie de artele spectacolului?
Ganditi-va cate formule inedite de spectacol sunt la noi. Cum e grupul Iza, care-a fost remarcat datorita aparitiei in spectacolul lui Maniutiu ("Electra", de la Oradea). Ceea ce caut eu sunt spectacole care sa reprezinte Romania altfel. Sunt foarte multe spectacole foarte bune, dar daca le aduc aici, ele nu inseamna nimic pentru producatorul extern. Nu castig nimic pentru imaginea Romaniei daca aduc ce gasesti dincolo cu miile. De aceea incerc sa fac o selectie de lucruri capabile sa ne reprezinte altfel.
Iar in ce priveste spectacolele straine?
Din afara incerc sa aduc ceea ce nu s-a mai vazut in Romania. In acelasi timp, incerc sa aduc artisti in plina crestere. N-o sa-l aduc niciodata pe Lev Dodin sau pe Vasiliev sau pe Necrosius. Am incercat o data, cand l-am cunoscut, la inceput. N-am putut atunci, deja acum e mult prea mare si e pe panta descendenta. I-am vazut un spectacol, cu "Pescarusul", la Parma, unde italienii i-au creat un centru de cercetari; minunat, cu actori din toata Europa, dar mult mai slab decat spectacolele facute cu actorii lui, pentru ca si balticii, si rusii, au o mistica, un alt fel de creativitate, care e, de fapt, si a lui Necrosius. El le cere acelasi lucru si europenilor, si nu se poate. Actorii europeni sunt usori, n-au profunzime, n-au greutate, nu-l au pe Dumnezeu in calcai.
Dar la Sibiu nici nu se mai poate vorbi doar despre teatru in versiunea lui clasica.
Deja festivalul de teatru nu mai e doar un festival de teatru, ne-am dus mult in zona teatrului dans, al spectacolelor de strada, al spectacolelor neconventionale, ne vom duce si mai mult in zona instalatiilor.
Aduc anul acesta o propunere care nu stiu cat de extraordinara e strict artistic vorbind. Dar e foarte important sa aduc acel spectacol facut intr-un tramvai ("Un tramvai numit Popescu", produs de Radiodifuziune, regia Gavriil Pinte, n. red.); noi avem aici cel mai vechi tramvai din Europa, iar el trebuie mobilat - in 2007, vreau sa avem tot timpul activitati acolo. Anul asta, spectacolul se va juca in fiecare zi, la aceeasi ora, si sunt convins ca foarte multi se vor duce macar din curiozitate. Vor descoperi astfel un alt tip de limbaj; nu pot sa spun ca spectacolul in sine e nemaipomenit, dar el inseamna ceva.
La fel, de aceea am adus anul trecut productiile de la Green Hours, care-au avut un succes formidabil. Vor veni si anul acesta, vom aduce spectacole si de la Teatrul ACT, scotocesc sa mai gasesc lucruri asemanatoare prin tara, la Arad, la Iasi.
In toate aceste cazuri, tipul diferit de spatiu e hotarator.
Ne gandim chiar, pentru 2007 sau 2008, la toate acele centrale de cartier care urmeaza sa fie dezafectate, in care se pot face instalatii. Cel mai mare muzeu de arta, Galeriile Tate, e de fapt fosta uzina electrica a Londrei. Exemplele nebune trebuie preluate. Sunt nenumarati mamuti industriali in Romania, trebuie sa facem ceva cu ei. Sa-i distrugem? Asta e usor, poate reusim in schimb sa-i reconvertim. Aceasta zona de initiativa culturala poate sa aduca, orientata inspre servicii si turism, un profit curat si mare. Inca n-am reusit sa fac o evaluare la nivel de detaliu, dar in momentul acesta festivalul aduce in Sibiu, pe o perioada de 10-15-20 de zile, luand in calcul si intervalul dinainte si de dupa, in jur de 10 milioane de euro. E o investitie care aduce bani, nu-i cheltuie.
De unde-i aduce?
Din bugetul FITS de anul asta, banii din Romania reprezinta 28%, restul vin pe proiecte internationale. In Romania, in industrie, cine poate sa vina sa spuna c-a pornit o afacere multinationala cu 28% investitie autohtona? Ca sa nu mai vorbesc de capitalul de vizibilitate. Nu ne putem permite sa stam la mana cutarui sau cutarui ministru al Culturii sau partid politic. De aceea n-am intrat niciodata in politica, n-am facut niciodata frumos la nimeni. Festivalul a avut toate patronajele, si al lui Emil Constantinescu, si al lui Adrian Nastase, il va avea si pe cel al presedintelui Basescu, am gasit mereu un limbaj in asa fel incat toata lumea sa respecte ceea ce facem noi aici. Se vede intotdeauna cand impui respect, si se vede mai ales din afara.

---

Despre autor: